| = destept poem | Gabriela Marieta Secu [01.Jun.05 17:12] |
| scris bine si destept. | |
| = hm | florin bratu [01.Jun.05 22:52] |
| cred ca ce s-a spus sus e adevarat. pe langa destept se mai pun si alte epitete pozitive ptr fiecare reprezentare frumoasa.si sunt suficiente. poate o usora scadere a tensiunii in strofa 5. in rest o poezie superba. o sa caut sa citesc mai mult, ca sa pot si analiza pertinent data viitoare | |
| = Gabriela Secu, Florin Bratu | Alina Livia Lazăr [02.Jun.05 00:02] |
| Gabriela, Florin, muțumesc. Alesesem inițial ca subtitlu "vizită la exorcist", dar m-am răzgândit. Vă aștept, așa cum ai zis, Florin, și data viitoare, "pertinenți" și tăind în "carne vie" ! :) prietenesc, Livia | |
| = Ana Livia Lazar... | Sorin DespoT [02.Jun.05 04:19] |
neputinciosi asistam la molima vietii si-a carnii; inflatia de chipuri induce frustrari. singuratatea ramane o pasare rara... dar unde si cum am mai putea strivi bariera materiei dintre carnal si uman? viata formala, inchisa in oameni, e doar o trista dar inspirata ironie a unui demiurg, director de lume, administrand un teatru al actorului de comedie... si, in definitiv, cum sa nu razi... cand vezi ca "minunata procreere", mister universal cu greutate, consta intr-o gimnastica hilara, hidoasa, incununata spre sfarsit cu-un sincer si armonic grohait?!... las semn ca mi-a placut poema, atasand cateva versuri inspirate sau nu... revin! drag, DeSpOt. | |
| = frustrări | Alina Livia Lazăr [02.Jun.05 05:12] |
| despot luminat de încă ne-dimineți, nici o exorcizare și nici o naștere nu se întâmplă fără străbătând de sânge. ca și pacea , de altfel. la ora cercetărilor impuse de după gard, căci, socializăm, domnilor, socializăm, nu o să îți răspund în vers, căci am prelungi agonia și dimineața se vrea ivită. în zori, după ce proiectul la care lucrez se va fi rotunjit a GATA, voi reciti cu mințile toate, versurile tale, inspirate sau nu. Mulțumesc. prietenesc, Livia | |
| + suras andaluz | Mae Stanescu [02.Jun.05 19:24] |
| un text seducator,complex, de o usoara extravaganta, exorcizarea nu este decat o alta posedare, un schimb de nebunie; "nimicul îți va părea mai cuprinzător decât atlasul de geografie dar să nu îndrăznești să înfrunți ideea de timp să te lași sedus de mâna poleită a diavolului ori să crezi că ai vreo certitudine trebuie doar să fii suficient de obosit și de înhăitat cu durerea să mă urmezi în genunchi și să treci măcar printr-un război cu ielele în tot acest timp eu voi săpa cu rânjet în ideea că ești unic înfipt cu ochii în paietele rochiei mele" cu insistenta, aprecieri. | |
| = exorcizată către Mae :) | Alina Livia Lazăr [02.Jun.05 21:07] |
| Putem oare alege proiecția care să lumineze și să convină neajunsurilor care ne frământă?! O putem găsi în celălalt sau, de fapt, cei mai buni căutători suntem tot noi înșine?! Mă iartă, Mae, dacă nu știu să prelungesc un text de sus, aici, în comentariu. Îți prețuiesc aprecierea și mă încurajează. Ca și critica, de altfel, pe care o aștept cu atât mai mult de la tine cu cât îmi arăți și când îți plac. cu insistență, prietenesc, :) Livia | |
| = . | Mae Stanescu [02.Jun.05 21:28] |
| simt nevoia sa revin, eu nu le am cu "critica", asa ca nu te (ma) astepta prea mult; scrii foarte bine, asta poti sa-ti spun. k | |
| + nevazator poemul | Florian Silisteanu [03.Jun.05 03:05] |
| stiu ca nu o sa se intample Somnul acestui poem poarta ochelari El se preface ca olog este si de aceea poetul tocmai de aceea schioapata usor unduind suficient de trist Sigur ca acest comentariu se imbraca numai cudedinspretextul altfel...cineva ar putea sa se sperie...verbul alineiluiLazar merge pe drumul bun al poeziei...Nu/i puneti piedici.Este nevazator...poemul | |
| = soarta cărnii * * | Monica Manolachi [03.Jun.05 03:58] |
| Un poem “îndeajuns de viu” și frumos ca să las semn. Mă-ntreb el ce spune…că doar și el trebuie să spună ceva… Cu drag, | |
| = trebuie să spună ceva | Alina Livia Lazăr [03.Jun.05 07:21] |
| mă identific cu o mie de ochi, doi câte doi, unul căte unul, cu ei am construit o lume care se poate sesiza cu vederea din lăuntru. fiind sentimentul morții, se poate muri în timpul meu care nu există, e o metaforă a întâmplării de a fi din aproape în aproape mai aproape de lumină. el, poemul, spune că sunt clipele numărate când carnea are destin prestabilit și că de nu se aude nimic dinspre el, e semn că nu există ! treceri onorante, cu sau fără ocazia unui poem bun, Monica, Florian ! Mulțumesc. | |