| = Căutătorii... | Miclăuș Silvestru [13.Nov.10 18:23] |
| de sens suntem cu toții, câtă vreme îl putem înțelege... Plăcut mesaj!... Âmi permit totuși să-mi expun câteva puncte ... de vedere: "O… ticăloasă inimă, sărman poet al iubirii!!!..." (de refăcut, reformulat sau corectat!) "deșii" depinde ce-i: déșii, deși sau deși-i. "Culmile înegrite" sunt de corectat: înnegrite sau -nnegrite.Recitând de mai multe ori... se mai pot transforma câteva "disonanțe". Este greu a răzbi... prin deșertul lipsei de bunătate și încredere al prezentului. Cât despre viitor, vom plânge cu stropi de parfum, până când zorile de pe urmă s-or ivi, până când culmile înnegrite se vor albi (mai albe decât zăpada). Citit cu plăcere. Mult succes. cu respect | |
| = = | Elisabeta Branoiu [14.Nov.10 04:55] |
| Sper sa sune mai bine, multumesc! Doamne ajuta! | |
| = Văd mai bine... | Miclăuș Silvestru [14.Nov.10 10:30] |
| acum, pt că e mai bine... Inima, poet- poetă...? Adoptând a scrie cu versuri de "zăpadă", sunt de evitat cele care...rimează (vreo 3 rime). Aici, accentul cuvântului arid, mie îmi propune... o inversiune (deșertul arid), Aș scoate și-un "până când"... pentru a ajunge la "culmile-nnegrite albesc" fără virgulă. De data aceasta... doar atât. O duminică plăcută, cu dulci semne de duh. cu respect | |
| = Poet al iubirii ... | Marius Iulian Zinca [14.Nov.10 10:30] |
| cautator de sens in lupta cu dimensiunile lumii in aridul desert cand singuratatea-i dureroasa,stropind în picuri de mireasmă/până când, zorile se ivesc,/până când, culmile înnegrite, albesc.-mesaj puternic, frumos si pentru ca pentru mine pe alocuri mi s-a parut prea incarcat, l-am "reprodus" mai "curatat" in speranta ca n-am deranjat, multumesc, citit cu placere, Marius Iulian O, ticăloasă inimă, sărman poet al iubirii!... în lupta cu dimensiunea lumii, încerci să te adaptezi gravitând prin răutatea ei. Ignori mereu aceeași întrebare și strigi cu glasul celui mut, că viața ta e mult prea goală. Tu continui să rămâi un căutător de sens, punând în poezia ta buchet de vorbe alese. Devii un singuratic în modul de gândire, semn al ordinii pus în creație de Puterile Divine. Singurătatea-i dureroasă... o lacrimă se prelinge-ncet pe aridul deșert, stropind în picuri de mireasmă până când, zorile se ivesc, până când, culmile înnegrite, albesc. | |