| = Bucureștii, la 60 de kilometri de poalele Carpaților | Alina Mihai [25.Sep.11 19:30] |
| "Marele nostru dramatug", "genial creator român" merg într-o lucrare de bacalaureat. Dar și-acolo textul ca pierde puncte la "sărăcia limbajului". Ai construcții pleonastice de mai mare dragul: "nu prea ar mai fi prea multe de adăugat". dacă "nu prea ar fi", e clar că nu-s prea multe, nu? "Scormonitorii dotați de la natură cu multă inteligență, cu ochi ageri și cu pasiunea descoperirii noului în ceea ce pare vetust văd însă altfel lucrurile, le scot la iveală și ne ajută și pe noi să vedem ceea ce era ascuns." - aceasta e o frază pe atât de întortocheată, pe cât de inutilă. "a trecut de la catedra de profesor de istorie pentru a se angaja muzeograf" - nu! "a trecut de la ..." impune, prin însăși structura sa, încă un "la" ... "a trecut de la catedra de istorie la Muzeul ...". Dacă nu-ți place, spui: "a renunțat la catedra de istorie pentru a se angaja muzeograf ..." Sigur, ce spun eu aici sunt chestii de finețe, peste care, în limba vorbită se trece ușor. Nu și într-un eseu! Astea-s tehnice! Dar buba cea mare e-n altă parte. Și-anume în faptul că ai scris atât de multe, ca să spui ce-ai fi putut transmite în două fraze. Că Octavian Onea a încercat să demonstreze că acțiunea din "O scrisoare pierdută" se derulează la Ploiești. Ei, toată lumea știe că dramaturgul a făcut școala la Ploiești. Prin urmare, toponimia, onomastica, graiul muntenesc nu intrigă defel. De-ar fi scris Caragiale în graiul moldovenesc, bunăoară, plasam acțiunea la Iași unde, supriză, există și Piața și strada Unirii? Total neinteresant pentru mine UNDE are loc acțiunea, atâta vreme cât se petrecea peste tot în România lui Ion Luca Caragiale și se întâmplă peste tot în România lui Dan Diaconescu. Mai mult, numele personajelor sunt înadins alese pentru a putea fi plasate oriunde în România. Găsești Popești și-n București ca și-n Cluj și Iași...nu? De Ștefan (Fane), Dumitru (Mitică) și Gheorghe (Ghiță) nu mai spun ... sunt nume ortodoxe, nu ... "de la Ploiești". Drama sus numită e o satiră a întregii societăți românești, faptul că orașul unde se petrece acțiunea nu are nume, prin acest fapt se explică. Nu, nu e Ploieștiul și chiar dacă ar fi fost luat ca model, chestia asta e doar un detaliu care nu îmbogățește cu nimic istoria literaturii române și nu aduce nimic interesant despre Caragiale. Și uite-așa am aflat că Ploieștiul este "un orășel de la poalele Carpaților". Acolo unde zice ILC că se desfășoară piesa lui. Că ăsta e un fapt revelator despre Caragiale, e cam greu de dovedit. | |