| = o fata pudica si delicata sade pe pervaz! | Alina Mihai [15.Feb.13 15:46] |
| ai citit intr-un roman sau poate in altul, intr-o carte sau poate in alta? haide, ca nu merge-asa! n-are rost sa insisti, indecizia e evidenta de la inceput. altfel, suna ca si cum aii vrea sa faci parada cu eruditia. ceea ce-i ciudat, dat fiind titlurile insiruite. "... m-am asezat cu lumina stinsa si urechile ciulite" suna a proza umoristica. "mi-am dat jos lenjeria intima" suna tot ca "mi-am dat jos chilotii". e la fel de vulgar si nelalocului lui, mai ales in gura personajului tau care se declara foarte pudic. -" eliberare dintr-o inchisoare care nu imi placea" - inchisoarea de-aia-i ea facuta, sa nu-ti placa. - "dupa ora mulsului" ar fi fost o detaliere temporala foarte buna. intr-un roman pastoral! - te contrazici: o data zici ca preferai umbra, la doua paragrafe mai jos, erai insetata de lumina. "singurul lucru de care ma temeam era sa nu gasesc vreun mar paduret in camp sa ma odihnesc..." ai drit sa spui ca te temeai ca nu vei gasi un mar sub care sa te odihnesti. stii ce-a zis, de fapt? ca ti-era teama ca vei gasi marul! de ce paduret, dumnezeu stie. in camp, nu prea dai de ei. enfin ... foarte nesigur. ce-i rau de tot e ca nimic din povestirea asta, asa cum e e scrisa, nu justifica finalul din "acum stiu...". eu, personal, n-am aflat nimic. si nici personajul, asa cum se contureaza el aici. curcubeul e un fenomen natural care nu dispare dupa ce-ai intors capul. la 35 de ani, cat i-ai dat personajului, e o prostie sa-l faci sa nu creada-n existenta lor. nici macar metaforic nu functioneaza. il cretinizeaza. | |
| = Simplu: nu aveți drepate! | Cristina-Monica Moldoveanu [15.Feb.13 16:28] |
| Stimată doamnă sau domnișoară Alina, am să încerc să trec cu vederea faptul că scrieți cu multe greșeli ortografice ori de punctuație, care în textul meu nu apar. Faptul că am încadrat acest text la proză nu implică faptul că nu este un text personal. Fiind scris la persoana I singular, ați fi putut bănui că este vorba de note de jurnal. Scrise, vă asigur cu deplină sinceritate, lucru care nu implică desigur că ar fi un text bun din punct de vedere literar. Am încadrat textul la proză deoarece am observat că și alte distinse autoare de pe acest site au încadrat la proză texte personale sau la persoana I. Eu, după o activitate de aproape 3 ani pe site, am fost onorată să primesc nivelul 50 de membru obișnuit al siteului, nu am și poate nu voi avea niciodată nivelul 100 de membru consacrat. Eu nu sunt scriitoare, în peste 6 ani de când scriu nu am fost publicată practic defel în această țară și numai o dată în străinătate, cu o singură poezie. (Dacă nu considerăm desigur aparițiile în mediul virtual al internetului). Sunt doar un om singur și întotdeauna sincer, care a scris mereu cu colțul inimii și printre foarte mari dificultăți financiare sau altele, care au existat întreaga viață. În acest text nu e vorba de un personaj imaginar cum sugerați dvs., ci de mine însămi, Cristina-Monica Moldoveanu, în două etape de viață, una în adolescența timpurie când citeam într-adevăr autori numeroși, în general autori de valoare incontestabilă, universală, nu ca doamnele pomenite de mine în această scriere. A doua etapă este cea a vârstei mijlocii. Dar am citit și cărțile pe care le numesc mai sus, indecisă, cum spuneți dvs. Poate acesta este singurul defect adevărat al scrierii mele, dintre celelalte enumerate de dvs., dar într-o scriere de tip jurnal astfel de lucruri sunt întâlnite adesea. Celelalte capete de acuzare enumerate de dvs. nu au susținere. Eu eram într-adevăr o persoană foarte pudică și așa am răams întreaga viață, în momentul în care se petrece scena aceea nevinovată de a mă așeza ca o floare în ghiveci pe pervaz eram încă un copil, influențată de lecturile acelea și eram singură, fără prieteni și abuzată groaznic de părinți brutali (altă pagină posibilă de jurnal). Faptul că eram extrem de gingașă și pudică rezultă din întreaga scriere și modul meu de viață autentic virginal. Aș vrea doar să citiți încă o dată acuzațiile pe care le aduceți acestui text și veți vedea că sunt nefondate toate. Mai mult decât atât, nu înțeleg de ce mă tratați ca pe un copil mic și lipsit de intelect, legat de mărul pădureț, singurul loc din text unde nu am folosit timpul corect, respectiv viitorul. Trebuia într-adevăr să scriu "mi-era teamă că nu voi găsi", dar, furată de amintitrea limbajului local, specific ardelenesc, din amintirile mele, am greșit. Fapt pentru care vă mulțumesc și voi modifica acea unică eroare din textul meu. Din câte se pare dvs. recurgeți la o doză mare de brutalitate când atacați scriitori amatori obscuri ca mine, numindu-i cretini, dar, repet, priviți încă o dată ce ați scris, veți înțelege poate că nu aveți dreptate. Deoarece am prelungit prea mult acest răspuns aici, nu voi mai explica în detaliu și celelalte aspecte. | |
| = Încă un lucru doar | Cristina-Monica Moldoveanu [15.Feb.13 17:01] |
| Alina, unde ai învățat că un om nu e cretin dacă în lumea sa lăuntrică este conformist din cap până-n picioare, luând drept bune concluziile existențiale oferite de alții? Oare nu este adevărata logică și cunoaștere un drum intim, personal și oarecum inițiatic? Oare hiperconformismul asumat în exterior nu e doar o mască de autoprotecție și adapatare în societate? Simplu: în această scriere nu mă refer la măști, ci la adevăruri esențiale despre sine, despre lumea interioară, care apar uneori și în memorialistică. | |
| = vă rog să faceți abstracție | Cristina-Monica Moldoveanu [15.Feb.13 17:41] |
| Și pentru că am făcut abstracție de erorile Alinei, vă rog să faceți abstracție de erorile ortografice și gramaticale din comentariul de mai sus, cel cu logica și cunoașterea. Le văd, dar m-am grăbit, și din diverse motive am dormit doar trei ore azi noapte, ceea ce la vârsta mea e greu de suportat. | |
| + curcubee | Nache Mamier Angela [15.Feb.13 22:59] |
| un text sensibil cu perceptia unor stari intime care trimit la romanul psihologic,care duce la aspecte ale vietii interioare ,o sensibilitate intensa: Textul curge au ralenti,autaorea creeaza o atmosfera,se sprijina instinctiv "in cautarea timpului pierdut" nu încarca textul scrie simplu dar filmul vietii defileaza natural,o sete de viata,o trezire la viata...textul este poetic si are si aura de poem in proza pe alocuri... "Acum știu ce înseamnă o fereastră, chiar atunci când omul e singur. Acum știu că nu voi mai revedea cerul acela sublim de albastru, ochii aceia albastru întunecat și nici primul meu curcubeu, ca o minune apărută din senin. Gândesc la fel cum am citit pe o carte poștală cu un curcubeu, „acum cred că acolo există unicorni (Shakespeare)”. Și toate cărțile recitite s-au deschis din nou ca niște ferestre." Suntem în fata unui adevarat talent ,suntem în fata unui potential surprinzator,textul are un aer retro ,dar este un fals aer clasic ,caci autoarea este pe valul unei inspiratii si unei sinceritati "à fleur de peau",care nu lasa indiferent | |
| = fereastră de inimă | Cristina-Monica Moldoveanu [16.Feb.13 11:40] |
| Doamna Angela, vă mulțumesc pentru comentariul sensibil și înțelegerea textului meu. Este într-adevăr o incursiune în lumea interioară, cu mai puține referiri la aspectele obiective, exterioare. | |
| = ”nu” | marius iorga [23.Feb.13 18:17] |
| Aici nu e proză, sunt niște paragrafe cu valoare sentimentală scrise de o autoare sensibilă. Atât! Mi-a atras atenția steluța din dreptul titlului și am fost curios. Slăbuț, slăbuț! | |
| = așa este | Cristina-Monica Moldoveanu [24.Feb.13 13:55] |
| Aveți dreptate domnule Marius, sunt de acord cu dvs., poate ar fi fost mai bine să încadrez textul la categoria "jurnal", desigur fără pretenția de valoare literară. | |