| = Iubirea paroxistica mistuie tot | razvan rachieriu [29.Feb.16 10:35] |
| Când iubirea dă peste “sinistru” în căutările ei inefabile, lipsite de înțelesuri raționale, când iubirea ne coboară din sacru “în profan”, dezvelind păcatul, să amputăm ramificațiile sinistrului și ale profanului și să creștem în locurile amputate plenitudinea, extazul și sincronizările depline între cele două ființe. Ne temem de iubirea paroxistică, căci ea mistuie tot. | |