| = asa l-am citit eu | dorin cozan [07.May.16 18:54] |
| un zâmbet, răsucit în sine, în care tremură viul, melancolia. | |
| + sfârșit ce durează... | Teodor Dume [07.May.16 19:36] |
| da, iată o scurtimă bine conturată și plasată, încă din titlu, la două capete. concentrarea efectelor este benefică și duce cititorul înspre un câmp de desfășurare agreat. dar esențial este faptul că acest stil, prin formula sa, determină valoarea. ce observ eu aici este , ca de obicei, tenta și evident limbajul. pare unul programatic ce cuplează stare cu stare într-un mod cronologic întărind în acest mod structura. "Nimic nu stagnează. Doar melancolia unui sfârșit ce durează." | |
| = Grindina nu a stins scânteia | George Pașa [08.May.16 14:43] |
| Acum unii, formaliști prin excelență, vor zice că, într-un text așa de scurt („scurtimă”, cum îi zice domnul Dume; „pașadină”, cum îi zic eu), nu dă bine recurența acelui verb și acelui pronume negativ. Sigur că nu m-am referit acum la cometatorii de până acum ai textului, ci la un potențial cititor. Domnului Cozan i-aș spune că îmi place definiția pe care a găsit-o melancoliei, folosindu-se de materialul textului dat, iar domnului Dume că are dreptate în ceea ce privește structura. Scânteia textului cred că a fost dată de acel zâmbet rămas peste timp și de ceva din mediul proxim: grindina. Nu e un paradox: grindina aceea nu a stins scânteia. Onorat de prezență, domnilor! G. P. | |