| + felicitări, | Ottilia Ardeleanu [18.Sep.16 20:26] |
| dragă Anne! Frumoasă alăturare cu Dialoguri-le Borges-Sabato, domnule Ioan-Mircea Popoviciu, frumoasă prezentare a cărții Annei. Drum bun către cititori! | |
| + conexiuni și inflexiuni | Teodor Dume [19.Sep.16 18:25] |
| bine punctată prezentarea! felicit autoarea cărții și mulțumesc domnului Ioan-Mircea Popovici pentru redarea frumuseții dintre coperțile cărții. cunosc scriitura annei din lecturile constante de pe site-urile literare. da, "De aici incepe povestea, ca răspuns la întrebarea: de unde vine bila aceasta?" înalț o stea | |
| = Simfonia Destinului... | Ioan-Mircea Popovici [20.Sep.16 20:50] |
| Mulțumiri și aprecieri inimilor curate, Autoarei Anne Marie, Ottiliei si lui Teodor. "Trei castane și... două ferestre", pe care cine le deschide va dori să vadă mai mult. Gustul pentru artă, pentru literatură, pentru istorie, și nu-n ultimul rând, gustul vieții, cine să le mai cultive? La ordinea zilei: mizerie, corupție, violență. Până acum am cultivat nodurile, conexiunile și inflexiunile matematice și literare, mergând constructiv, din aproape-n aproape, păstrând echilibrul între real și imaginar. Prin „Cartea Cuibului”, cum îi voi spune, scurtând titlul, fac trecerea spre confluețele literare și istorice. De la o pagină de istorie http://atelier.liternet.ro/articol/7049/George-Pavel-Vuza/Insemnarile-unui-procuror.html până la o pagină de literatură http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1474390877.html Simfonia Destinului... Aici am dat de lucru și tinerilor istorici care doresc să cerceteze arhivele și să-și facă un doctorat, prin muncă stăruitoare și folositoare aflării Adevărului, cât și celor care au norocul prieteniilor literare. | |
| = ”...ies pietrele din pământ și singure fac casă de piatră din geometr | Bejliu Anne-Marie [03.Oct.16 10:19] |
| Voi scrie câteva rânduri care să stimuleze buna rodire și căldura cuibului să găzduiască toate gândurile care au fost așternute și bineînțeles, pe cele care vor veni. Cartea aceasta a însemnat și înseamnă pentru mine o călătorie plină de viață interioară, călătorie în care am gustat, palpat, analizat, cernut din plin, deși dialogurile au avut loc numai virtual cu omul, scriitorul și Profesorul Ioan-Mircea Popovici,multe din darurile vieții reale, cea mereu primitoare de încercări,cea prinsă între bancurile laboratorului alchimic, cel în care în mod firesc, fiecare își prelucrează informațiile primite întru rodirea la un moment dat plină de esențe a sufletului, inimii, minții, spiritului, acea viață prin care reușești în mare parte să evoluezi, să schimbi multe din atitudinile tale în fața încercărilor vieții. Îi mulțumesc mai ales pentru că a avut îndelunga răbdare să-mi suporte stările care alternau la infinit, din cauze personale, familiale, să le înțeleagă, să le tranforme anume în laboratorul alchimic propriu și apoi faptul că a știut să mă îndrume să le transform și eu la rândul meu în manifestări benefice ființei mele, aflată mereu în căutarea echilibrului interior, al unor soluții de menținere cât mai mult posibil a acestui echilibru. Răbdarea dumnealui și pe undeva și a mea de a prinde în buchetul gândirii toate cele daruri care duc sigur spre bucurie și în parte spre împlinire. Spun în parte pentru că nimic pe pământ nu poate fi câștigat întreg. Dualitatea ne induce și echilibrări ale balanței interioare, dar și dezechilibrări ale ei. Cât trăim continuăm să învățăm, să acumulăm, să analizăm, să cernem. Îi mai mulțumesc pentru că a avut încredere în mine să aștern comunicarea noastră de patru ani de zile public, fără teama că voi acționa negativ prin cuvintele mele, răzbunând cine știe ce trăiri de moment determinate de fragmentul de fire care uneori fulgeră provocând arsuri, alteori tună spărgând cerului liniștea. Mulțumesc din toată inima, Ottilia Ardeleanu pentru cuvintele tale blânde. Mulțumesc din toată inima, domnule Teodor Dume, pentru prietenia pe care o manifestați permanent față de mine de ani buni, de când am avut bucuria să întâlnesc aici scrierile dumneavoastră prin care mi-ați îndrumat primii pași în scris. Am început atunci timid să scriu comentarii la dumneavoastră, încercând să comunic astfel cu acel punct fierbinte din care pornește creația dumneavoastră. Cartea aceasta a fost pentru mine o prelungire a bucuriei de a comunica literar cu alt scriitor, de a-mi îmbogăți stilul, de a acumula informații din toate domeniile și am avut din plin parte de toate acestea. Este și sper că va rămâne o prietenie literară, sufletească, spirituală frumoasă, fructuoasă, așa cum îmi place să cred că suntem toți capabili să devenim și să păstrăm această bogăție mereu întru rodire, întru bucuria Domnului care ne-a dăruit din plin har pentru păstrarea cât mai vie a verbului ”a crea” prin scris minuni care să mângâie, să și biciuiască întru trezire și iar să aline sufletele celor care ne citesc. Vă mulțumesc încă odată tuturor pentru bucuria și căldura cu care ați întâmpinat ”Cuibul”. ”Mereu se întâmplă să fie sub tâmplă o poezie cu vie.Și-n via aceasta, pe cărarea lunii din livada cu prunii, ies pietrele din pământ și singure fac casă de piatră din geometria unui gând.” - Ioan Mircea Popovici, fragment din cartea Cuibului. Cu deosebit respect și caldă prietenie, Anne Marie | |