| = Învățăm cum liniștea se pierde... | Daniela Luminita Teleoaca [14.Nov.16 22:02] |
| Cea mai interesantă poezie pe care am citit-o în ultima vreme. Are de toate: umor, ironie, autoironie, vorbe de duh / inteligente, inovații la nivel lingvistic propriu-zis, ancorare în real și în... virtual, gravitate și „poezie” cât încape (suficient să citez: „spre un dolce vita cu peroanele sătule de oameni goi în săli pline de așteptare”, „ca un stol de porumbei sub cupola unei biserici părăsite”, mai ales, din punctul meu de vedere, „învățăm cum liniștea se pierde mai ușor ca libertatea”), imagini pregnante, convingătoare ce se înfing în materia conceptului / referentului: „prin care rulăm tăcuți unul spre altul ca două tancuri pe șenile” sau: „prin ceața asta groasă stelele nu se văd ci se pipăie”... etc. | |
| + Da | Gabriel Nicolae Mihăilă [15.Nov.16 02:17] |
| Tot ceea ce are nevoie un text sa trezeasca cateva controverse pe dinauntru si sa te tina departe de cotidian poti gasi aici. Totul este proaspat, curge natural si are acea razvratire pe care imi place sa o gasesc atunci cand ma opresc pentru a citi doua, trei texte. Multumesc, Corina! :) | |
| + . | emilian valeriu pal [17.Nov.16 11:06] |
| E greu sa tii in echilibru discursul matur, liric, și imaginatia naiva, dar in ultima vreme iti iese de minune. Și mai fain e cind citesc o astfel de poveste pe muzica bluegrass :). Cam asta e senzatia: ca-ti inunda toate simturile. | |
| = 3 Mississippi.. | Corina Gina Papouis [20.Nov.16 19:23] |
| Daniela, Gabriel, Emi va multumesc mult pentru aprecierile si comentariile voastre! Sper sa continui acest stil care, da, ascultat pe Cotton Eye Joe (cum zise Emi :p)se pare ca inunda audienta cu un puhoi de versuri salbatice. dragi poeti, sa luptam, sa iubim, sa scriem, sa numaram mai departe... Sincerely | |