| = cuvinte extenuate,epuizate? | dan rusu [02.Oct.05 19:06] |
| eu am impresia ca pentru a descrie unele fenomene, evenimente, trairi, sentimente, etc.,sau pentru a putea discuta despre ele intr-un mod profund, cuvintele care ar putea fi folosite sunt perimate, stoarse de inteles, si in consecinta aproape imposibil de intrebiuntat. de ex.: sunt extaziat in fata vreunui fenomen superb, extraordinar, si care mi se pare cu adevarat important, dar din nefericire, imi dau seama ca "superb, extraordinar", etc. sunt cuvinte asa de folosite pana si pentru niste banalitati incat nu mai pot descrie fidel acest lucru cu adevarat important! ce credeti ca se poate face cu "limbajul de lemn"? | |
| = cu timpul cred | Corneliu Traian Atanasiu [27.Sep.05 09:58] |
| că nu voi mai răspunde la comentarii de acest gen. Prima mea suspiciune ține de faptul că unica ta intervenție (n-ai încă nici un text și nici alte semne de identificare pe site) este asta. Și, în plus, este de genul: mă fac că n-am priceput despre ce e vorba ca să plasez ceva ce știu eu. Doar am auzit de "limbajul de lemn". Și poate epatez burjuii de pe-aci. De data asta presupun că ar fi vorba doar de candoare și dorință de a ști. Nu cred că limbajul de lemn trebuie înlocuit cu cel din oțel inoxidabil sau alte materiale ale industriilor recente. În cazul de față dicționarul, dacă nu crezi că a înlemnit cu totul, îți oferă: minunat, splendid, ceresc, divin, formidabil, magistral, perfect, sublim, desăvîrșit sau colosal, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, de neînchipuit, nemaipomenit, teribil, uimitor, uluitor, de necrezut, magistral, splendid, teribil S-ar putea să nu fie de-ajuns. Atunci poți spune doar: uau! Și închei invariabil cu: special! | |
| = Cauze | Cristina Andrei [28.Oct.05 10:30] |
| Părerea mea este că sunt mai multe cauze. În primul rând sărăcia vocabularului, urmează dorința de a fi la modă, apoi altele și altele. Poate că expresia asta "bogăția limbii române" a devenit desuetă, totuși realitatea asta este, avem o limbă bogată, care ne permite să exprimăm multe subtilități, iar sinonimia foarte dezvoltată a limbii noastre ar trebui să fie exploatată, pentru a evita repetiții obositoare, mai ales când substituirile unor cuvinte expresive, bogate în înțelesuri se fac cu vocabule inexpresive și adeseori improprii. Personal mă bucur mult când mai întâlnesc câte o luptă în războiul pentru cultivarea limbii române, căci "eroii" sunt din ce în ce mai puțini pe acest câmp de bătălie. Eu zic să continuăm lupta, în speranța că nu este pentru o cauză pierdută. Salutări | |
| = nu-i eroism, e decență | Corneliu Traian Atanasiu [28.Oct.05 17:04] |
| Bogăția limbii nu o văd atît în extensia vocabularului și în calitățile expresive (fără doar și poate consistente și în română), cît în condensarea unor atitudini și trăiri în cuvintele cu vechi rădăcini și familii largi. În felul ăsta limba este cu adevărat, și nu doar metaforic, o patrie spirituală pe care o locuiești, în care te simți acasă. Care îți impune prin ea însăși o anume cuviință (nu cumva asta vine de la cuvînt?). Cine nu gustă limba sa maternă și nu o cultivă cu bucurie, cine adoră neologismul sec, fără aură emoțională, este deja un proscris, un surghiunit de bună voie. Un ins cu posibile carențe afective. Am să caut, poate găsesc, un text al lui Dumitru Caracostea care spunea foarte mult în sensul ăsta și amintea de un institut nemțesc care încerca să evite folosirea excesivă a neologismelor, asistînd pe cei care introduceau terminologie. | |
| = Dane, | Corneliu Traian Atanasiu [28.Oct.05 17:07] |
| văd că ai ales să primești emailuri cu comentariile de aici. Să nu fii supărat pe mine, îmi ies cîteodată din pepeni. Îmi revin repede. Take it easy. Nu pune la inimă. | |
| = Într-adevăr | Cristina Andrei [28.Oct.05 19:37] |
| Într-adevăr, astfel de oameni sunt parcă niște proscriși de bunăvoie, care își pierd identitatea. Un institut de acest tip ar fi necesar și la noi și cât se poate de urgent, după părerea mea. În terminologia științifică, în special în cea a domeniului IT&C, e un haos total, din care, probabil, când vom încerca să ieșim, va fi prea târziu... | |