| = pe cine numim eu | Elena Marcu [24.Sep.05 13:22] |
| Dureros de adevărat și trist. Citeam, regăseam o parte din propriile mele socotințe, și în același timp tot încercam să găsesc un mecanism de apărare care să funcționeze și să-mi ridice la plasă că te înșeli. „Ne căznim stângaci/ Să fim familiari cu noi”. Și cu cât scormoneam mai mult după o scăpare, cu atât mă regăseam mai diformă și mai ipocrită. „Poate chiar reușim În unele momente, Dar ne speriem grozav Când ne auzim glasul.” Cumplit de adevărat și dureros, apreciez nu numai mesajul eseului, dar în aceeași măsură și forma lui concisă, concentrată, ai reușit ca în câteva rânduri să dezvelești esențe. (sper să nu te supere comparația, dar îmi imaginez o exploatare a unui zăcământ, care nu se face după toate regulile acceptate, și anume în trepte, tu ai forat direct pe verticală, ai ajuns la minereu, iar acum trebuie să țin pereții să nu se surpe pe mine:)). | |
| = „Ne căznim stângaci/ Să fim familiari cu noi”. | Corneliu Traian Atanasiu [10.Dec.18 14:27] |
| Ține-i bine că sînt și eu acolo. Totdeauna cînd înțelegi ceva asta te implică și pe tine. Nu trebuie însă să ne ferim, orice critică adevărată taie în carne vie - și în primul rînd în a ta. M-a surprins, cînd am intrat în pagina ta, selecția din Sorescu, toate remarcabile și pentru mine. Ador luciditatea lui jucăușă, candoarea cu care abordează temele tragice. Acel minunat îndemn: "Oameni nu vă pierdeți optimismul, nici de-ați crăpa!" | |
| = No, asta nu egzistă! | Lucia Firefly Popescu [24.Sep.05 15:40] |
| "Toate lucrurile seamănă îngrozitor Cu mine... Mi-e frică" Da, îmi place ce idee ai abordat, și Doamne, da, cât de multe sunt de spus, și cât de bine le știa Sorescu pe toate... Iată-ne azi uniți aici, cu un gând bun către el.. Mi-ar fi plăcut să fi fost în locul lui, zău! :) Cât despre textele din bibliotecă ne-au luat-o alții înainte până să ne trezim noi, cel puțin mie așa mi s-a întâmplat. Știi că sunt și oameni care nu vor să fie înțeleși? Sunt care nu vor să se înțeleagă nici măcar ei.. Le e teamă să se gândească la ei, să nu descopere că ceva nu e în regulă... Numai bine, Corneliu! | |
| = la locul nostru fiecare | Corneliu Traian Atanasiu [24.Sep.05 19:07] |
| Lucrurile da, oamenii ba. Asta-i buba. E încă loc suficient cred pentru Sorescu. Sînt cei cărora nu le plac monștrii, nu? | |
| = iubirea aproapelui | Lory Cristea [25.Sep.05 10:39] |
| Cineva mi-a spus odata un lucru pe care n-am sa-l uit toata viata, si-anume: cele zece porunci se regasesc intr-una singura. ,,Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti`` daca aceasta ar fi respectata toate celelate se supun ei dvs ce credeti? cu pretuire - Lory | |
| = iubirea aproapelui | ilorian paunoiu [25.Sep.05 10:49] |
| „Ceasul pe care îl trăiești, datoria pe care ți-o faci acum, omul pe care-l întâlnești în acest moment, sunt cele mai importante din viața ta”. A spus-o un ascet, un om care iubește adevărul http://www.agonia.ro/index.php/article/135135/index.html | |
| = Cea mai laborioasă exigență | Daniela Pall [25.Sep.05 11:20] |
| Iubirea aproapelui necesită într-adevăr o foarte mare exigență. Cea mai mare. A te detașa de tine însăți, a te lepăda de învelișul de minciună atît de confortabil atît de bine mulat pe propria structură, a face aceasta de bună voie,cu gingășie, cu îngăduință, iată esența iubirii, cea dintîi poruncă. Cu toate acestea nu putem iubi pe altcineva dacă pe noi nu ne iubim. Pentru a ne iubi însă trebuie abordată munca de Sisif, de îndepărtare a învelișului de minciună, cu noi înșine, ceea ce înseamnă lepădare de vanitate, de orgolii, de prejudecăți,de autoindulgență etc. Titlul este într-adevăr foarte sugestiv și foarte plin de semnificații. Ideile pe care le scoți tu pe piață sunt extrem de valoroase Corneliu. Nu spun aceasta în mod gratuit. Chiar mi-au ajutat sfaturile aflate în aforismele tale în diverse ocazii. Cînd am citit prima dată o lucrare de-a ta am exclamat cu entuziasm: începutul unei noi ere! Îmi mențin poziția, tu ești un deschizător de drumuri un didact prin faptul că mai întîi ești un autodidact. | |
| = "pe mine mie redă-mă" | Cosmin Dragomir [25.Sep.05 11:24] |
| din păcate, cel puțin mie mi se întâmplă des, să nu să mă descopăr sau redescopăr nud. Mă ornez ca unn brad de Crăciun cu tot felul de alte îmbălsămări zilnice. Nu mă recunosc, și totuși nu încerc să fiu altul, cel puțin în fața mea. Onestitatea cu mine însumi are de suferit! Clar. Concis. Ireductibil. poate sunt și nițel altruist, și nu mă iubesc îndeauns. Poate că din dragostea (ne)narcisită ajung să mă urăsc, să îmi fie greu să supraviețuiesc singur cu mine. Poate îmi pierd umbra, și încercând să o regăsesc o îndepărtez. Poate de asta greșesc mereu. Pentru Lory: simpla poruncă amintită de tine este îmiit divizabilă. O face, bine, Andrei Pleșu în volumul "Despre Îngeri" | |
| = erată | Cosmin Dragomir [25.Sep.05 12:11] |
| unn - un îndeauns - îndeajuns (ne)narcisită - (ne)narcisistă îmiit divizabilă - înmiit divizibilă | |
| = cu răspundere | Corneliu Traian Atanasiu [26.Sep.05 09:13] |
| " dvs ce credeti? " Cu poruncile nu-i prea greu, cu faptele stăm mai prost. Eu știu una și mai și: iubește și fă ce vrei! "Ceasul pe care îl trăiești" Prezentul mă pasionează și pe mine. Și mi se pare un îndemn minunat acesta: Să profețim viitorului un trecut minunat - prezentul. Îți voi citi eseul. "munca de Sisif" Spunea cineva că "trebuie să ni-l închipuim pe Sisif fericit", mi-ar plăcea să mă invidiezi așa. Cît privește era cea nouă și "lucrarea" mea... , mă tem că ai cam sărit calul entuziasmului. "Poate de asta greșesc mereu." "Tot făcutu-i vinovat." Important e să nu repeți invariabil - diabolic și de-a dreptul plictisitor - aceeași greșeală. Și să fii atent - "deștept", nu adormit, cu discernămînt - cînd, poate fără să vrei, îți va ieși și bine. | |
| = Iubesteti aproapele ca pe tine insuti | Gabriela Marieta Secu [26.Sep.05 09:26] |
| aici cred ca gresim toti... la ca pe tine insuti... nu avem masura acestei iubiri... pentru a putea iubi pe altul trebuie mai intai sa te iubesti pe tine insuti - cunoscandu-te, impacandu-te cu calitatile si defectele tale, acceptand ca esti asa cum esti, modelandu-te inspre acela care ai vrea sa fi - vorbesc sufleteste, nu fizic... fiindca acest fizic - nici nu conteaza, e atat de perisabil, zadarnic alergi la cirurg sa-ti faca corpul mai frumos, daca sufletul ti-e uscat si rece... Nu-i usor sa iubesti sa te iubesti, dar daca reusesti poti avea masura in a-i iubi pe semeni. | |
| = mulțumesc Gabrielei care mi-a confirmat: | Corneliu Traian Atanasiu [26.Sep.05 10:16] |
| Este Graham Greene "Sfarsitul unei iubiri" | |
| = Exigența iubirii aproapelui presupune și... | Daniela Pall [27.Sep.05 19:03] |
| A sări calul entuziasmului atunci cînd e vorba de partea aceea frumoasă și nepieritoare a aproapelui face parte din exigența despre care faci vorbire. A nu vedea părțile rele, sau a le sublima pînă la reducerea lor la un numitor comun, nedureros, neincisiv, face parte din aceeași laborioasă muncă. | |
| = cu responsabilitate | Corneliu Traian Atanasiu [27.Sep.05 20:31] |
| "cunoscandu-te, impacandu-te cu calitatile si defectele tale" Nu corpul ci cordul. De la Steinhardt am învățat că, printre cele patru feluri de iertare, se află și iertarea de sine. Trebuie să fii exigent cu tine fără a fi neiertător. "A sări calul entuziasmului" La proba asta te-am prins dînd tabela peste cap. Trebuie să revizuim tabela de notare. | |
| = inca un com | Cosmin Dragomir [05.Oct.05 21:03] |
| cred ca Woddy Alen spunea "prezentul este insesizabil cat timp nu devine trecut". Asa ca traim intr-o lume a amintirilor si planurilor! ciudat, nu? | |
| = nu-i deloc ciudat, | Corneliu Traian Atanasiu [05.Oct.05 21:20] |
| WA pune degetul pe rană. Nu cred că doar remarcă și notează, poate că și incriminează. S-ar putea să fie acolo, cît îl cunosc eu, și destulă (auto)ironie resemnată. Dar nu-mi vine să cred că n-ai trăit niciodată "prezentul" incendiar care își face loc în timp ca o implozie, ca veșnicia autentică. Prezentul acela care sfidează și arde timpul și din trecut, și din viitor. El este libertatea noastră. Dacă ne-o cucerim vreodată. | |
| + acord o stea | Cosmin Dragomir [06.Oct.05 10:41] |
| "Intr-o zi o sa aflam din ce tragem. Nu ar fi bine?"Gabriel Funica am trait, de multe ori cu amplitudine tinzand spre maxim, prezentul. de multe ori mi l/am dorit vesnicie, de fiecare data s-a dovedit efemer. Carpe diem??? da da si iarasi da. (o scurta paranteza, citat din memorie din Dilema veche, rubrica "cu ochii in 3, 14" "Ce scrie pe un magazin care se numeste Carpe diem, -rapuns: Program 8:00-16:00"):) insa prezentul, perpetuul prezent ma copleseste. Nu doresc a trai in trecut, pentru a remedia pe "ici pe colo, accept", insa prezentul ar trebui sa capete o forma mult mai diluata, in timp si nu in traire. Sa te poti balaci intr/un prezent care sa treaca greu. Sa nu devina trecut decat atunci cand ii permiti. | |
| = stea fixă sau cometă? | Corneliu Traian Atanasiu [19.Mar.12 16:56] |
| Genul de "prezent prețios" este acela care întrerupe monotonia timpului. El este mai intens tocmai pentru că e trăit cu o sfîșiere de fundal - conștiința fragilității sale. Totuși, această discuție a noastră are loc, bănuiesc, sub un alt text decît cel în care e vorba de prezent și care e acesta: Trăim un prezent prețios. | |