| = "n bun comentator dă și el viață textului, investește în el inteligență și vibr | Ela Victoria Luca [09.Dec.05 10:58] |
| Cred că această continuare despre „Arta comentariului” (acum sunt ușor mai stânjenită în a lăsa impresia mea, fiind subtitlul dedicat) nuanțează mai clar diferențele dintre: a înștiința, a vorbi despre, a fi interpret (cu dimensiunile sale în funcție de arta pe care o interpretează) și a comenta un text. Apreciez aici și accentul pe rolul comentariului: ca instrument, ca trans-punere, a pune în valoare un text, în limitele deontologiei hermeneutice, iar cel mai mult mi-a atras atenția această frază: „să respecte ceea ce e de comentat și de bunul simț al comentatorului să nu se erijeze nici în fals creator, nici în demolator.”. Aici, personalitatea „comentatorului” își spune mult cuvântul. Dar despre asta, cred că tot autorul tetxului va vorbi, fiindcă deja din această parte a II-a atinge ușor subiectul: „Soarta textului este și ea de multe ori la îndemîna vreunui comentator care-și uită menirea și ține să pună în valoare nu textul, ci prestația sa meschină, arogantă, arțăgoasă, lipsită și de competența, și de probitatea actului.” Aștept „asceza uimirii”, fiindcă atunci când un comentariu deschide noi căi de înțelegere a unui text, fidele textului sau complementare, atunci spiritul colindă liber prin asocieri de gânduri, imagini, lecturi, întrebări etc. Mulțumesc. | |
| = cu încurajarea ta, | Corneliu Traian Atanasiu [10.Dec.05 14:19] |
| voi continua seria. Mă bucur de aprecierea ta binevoitoare și competentă. Ascetic și uimit. | |