Comentariile membrilor:

 =  uneori
cezara răducu
[19.Mar.08 19:10]
o mare absență te spală pe suflet.o vreme departe de lume...hm

 =  rascrucea (eu am ales Marea)
Ioan-Mircea Popovici
[23.Mar.08 13:37]
ai ratacit de Infinit. am lasat tacerii rolul de regizor si-n locul izvorului am gazit un desert... intersectii cu invelisuri de fluturi de noapte... cantecul? intre fosnetul de aeroterma, climatizor si soapte... m-am atins de clipa hotaratoare si-am plecat. de aici, curcubeul peste plaja cu digul Z... ce-i cu digul acesta? este primul "celcare" intalnit... cel-care ce? ma intraba Ea, femeia din care s-a nascut acel celebru (Y) invelit de curba cu derivatele continui... integrala curbilinie care nu depinde de drum s-a invelit intr-un buchet de lalele si fum... o mica schimbare de semn si din rascrucea din asalt, un drum cu asfalt strapuns de flori si fiori...

luase cuvantul editorul... fosnet mai tare decat cuvantul... continuarea? eu am ales Marea...

 =  mircea mircea mircea
Nuta Craciun
[23.Mar.08 16:31]
o pauza mare cat o clipa alungita pe marginea zilei nici o carare
nici un drum inspre far sau inspre zidul alb o pauza mai mare decat
un fior o ratacire mai mare decat lipsa unei flori intr-o fericire de asfalt,
dar "putina asteptare nu strica la mare" ... nu-i asa?

 =  Va salut domnule profesor !
Ghidarcea Ionel
[27.Mar.08 00:02]
*Ce crezi despre acest text:
Asta sunt rugat sa declar in aceste cateva randuri puse la dispozitie.
Ei bine, nu o sa fac asta. O sa spun despre prezenta mea in acelasi loc din care a fost facuta fotografia din antet, intr-o situatie identica. Curcubeul se intindea perfect rotund, ca in basme cu spiridusi si eu eram cu iubita mea in brate intrebandu-ma daca as putea sa il iau de pe cer, sa il pun la gatul ei fin. In egoismul meu aveam de gand sa rapesc lumii bucuria de a-l admira. Acum ma bucur ca nu am puteri deice. Probabil nu ati mai fi putut admira fotografia extraordinara a domnului Popovici.

 =  randul meu....
slavu diana
[28.Mar.08 07:05]
......"ai ratacit de Infinit. am lasat tacerii rolul de regizor si-n locul izvorului am gazit un desert... intersectii cu invelisuri de fluturi de noapte... cantecul? intre fosnetul de aeroterma, climatizor si soapte... m-am atins de clipa hotaratoare si-am plecat. de aici, curcubeul peste plaja cu digul Z... ce-i cu digul acesta? este primul "celcare" intalnit... cel-care ce? ma intraba Ea, femeia din care s-a nascut acel celebru (Y) invelit de curba cu derivatele continui... integrala curbilinie care nu depinde de drum s-a invelit intr-un buchet de lalele si fum... o mica schimbare de semn si din rascrucea din asalt, un drum cu asfalt strapuns de flori si fiori...

luase cuvantul editorul... fosnet mai tare decat cuvantul... continuarea? eu am ales Marea..."
.................repet si spun: mai multa poezie decat in poezia insasi!
...ai vazut ca te-am gasit?
ti-am luat urma.....

 =  printre fotografii
Ioan-Mircea Popovici
[28.Mar.08 07:58]
placut sa vezi cum gandul se strange pe samanta. cum clipa sta de brazda si ploua sa dea rod. in caroiaj, hazardul, se dezveleste-n cod, din goluri intre noduri si roluri pe un pod. la inceput e digul ce protejeaza plaja si scoica se farama sa nasca in ea Tymp. din toate, o lumina se-ntinde peste ape si face tarm din clipa si ploua-n anotimp. de aici, multumiri pentru fiecare in parte. anaana, pietrele tale-s din podul de piatra, dintr-o poveste la Farul Genovez. ionel, semnul tau va ajunge la tizul tau Ionel Matasareanu si de la el la mine. diana-si potrivise arcul cand acteon auzi fosnet si-un latrat de caine. de aici, un portativ pe care-i o fuga de motivul aniversarii de azi (ma opresc in Carnaval la Venetia). Alexis face 17 ani si semnele de carte s-au amestecat printre fotografii, pietre si scoici...

 =  Mircea,
Erika Eugenia Keller
[29.Mar.08 10:34]
ispita nu se poate strecura cand sufletul
tau ma ajuta sa traiesc
rugaciunea spre Zeul Soare
in calda lumină a Tãrmului
vesnica clipã lungitã
pe marginea zilei
în nota
fugitã
din
por
ta
tiv
...
..
.


 =  ramuri
Ioan-Mircea Popovici
[30.Mar.08 07:06]
ciobul verde-si lasa lumina pe scoica din care doar cateva ramuri de altceva isi faceau loc printre linistea din nelinistile marii... lipsea scara galbena... clipa lungita pe marginea zilei nimeri-n ora zarului galben, pe rogojina cu caroiaj verde si alb pe care hazardul isi facea de cap.




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !