| = Hamlet | Dănilă Florentina-Loredana [12.Jul.06 17:16] |
| M-am bucurat, Noru, că ai adus în atenția noastră interviul acesta cu actorul meu preferat. Când mă gândesc la Caramitru, nu văd directorul TNB, nici fostul ministru al culturii, ci pe marele actor care l-a interpretat minunat pe Hamlet, în "Hamletul" lui Tocilescu. L-am văzut și în spectacolul cu Dan Grigore, un spectacol foarte reușit, după '90 sau chiar în 90, când am avut șansa s-o aud cântând la pian și pe artista (și profesoara lui Dan Grigore) Cella Delavrancea, în una dintre ultimele sale apariții publice, dacă nu mă înșel. Articolul tău mi-a amintit de vremea în care "singura gură de oxigen era să te duci la teatru, să asculți o muzică bună" și de bucuria pe care mi-o oferau specacolele de la vremea aceea. Chiar în textul pe care l-a scris ieri, care se cheamă "Brahms",aminteam de această modalitate de fugă din lumea aceea rea și urâtă. Da, a fost o vreme când singura salvare o aflam în artă. Și, într-un anume fel, mi-e dor de vremea aceea...doar într-un anume fel. | |
| = de pe mica pe marea scena, farsand | Mihai Robea [14.Jul.06 22:53] |
| Dupa Caragiale, asta-i culturist Si pe dinauntru stofa de artist Cand ma uit la Hamlet, nu il vad deloc Draga Florentina, sigur eu sant orb | |
| = salutar | florian silișteanu [15.Jul.06 02:14] |
| citesc cu întârziere materialul postat dar nu mă împiedică să aplaud I-am văzut pe cei doi artiști cu puțin timp în urmă la festivalul Nichita desigur de la Ploiești Sunt doi copii mari acești domni Caramitru și Răducanu doi copii mari pentru care oamenii mari ar trebui să plătească ceva mai mult...și asta prin mersul spre spectacolul din viața pe care o trăim uneori împreună. Vă salut domnule Nouraș! | |
| = Intarziat... | Ghinea Nouras Cristian [17.Jul.06 10:33] |
| Loredana, raspund intarziat, cu aceleasi multumiri pentru atentia pe care o acorzi textelor mele. In legatura cu "Hamlet", este un privilegiu pe care eu nu l-am avut, insa mi-a placut spectacolul "Fantezii...", cel putin ca idee. Remarcabil ca poti ramane actor si in postura de director al TNB, extrem de ocupat. De altfel, discutia a fost foarte relaxata, fireasca, mi-a facut placere. In partea a doua a interviului, pe care n-am mai transcris-o, vorbeam despre accesul "proviniei culturale" la spectacolele TNB, ce presupune un astfel de turneu, despre conexiunile europene ale Nationalului bucurestean etc. Poate voi reveni, pentru a completa textul in varianta integrala. Draga Mihai, nu am inteles prea bine mesajul tau, chiar daca era un fel de comentariu la comentariul Loredanei (nevermind, e un punct pe undeva in regulamentul site-ului...). Din cate mi-am dat seama, este o alta perspectiva asupra personajului... din spatele actorului si nu pot decat sa-ti respect opinia. Multumiri pentru vizita in premiera! Domnule Silisteanu, interesant ati suprins imaginea celor "doi copii mari"... cam asa mi-au parut si mie. Johnny a fost de-a dreptul spectaculos, spumos, debordant - dialogul cu maestrul Raducanu e un deliciu... Insa la final ramai si cu un regret: ca odata plecat, un astfel de muzician cu greu poate fi inlocuit. Ne rinocerizam intr-un ritm vertiginos, iar ce insemna valoare sau non-valoare nu mai intelegem si parca nici nu mai conteaza... | |