| = Sinceritate cu iz de ierarhizare | Constantin Codreanu [18.Jan.07 19:52] |
| O spovedanie pe care o văd cu destule simboluri religioase înșirate cu generozitate de-a lungul textului. Remarc niște oximoroane „Copil orfan cu-o droaie de părinți” și „viața moartă” ca o sinceritate cu iz de ierarhizare. Cu drag, Constantin P.S. aion? Cu-o? Poți spune „c-o”. Apoi, ai o virgulă în plus înainte de „și-un pumn de lut”, nu de alta, dar „și” e o conjuncție coordonatoare care nu cere virgulă. | |
| = patrafir | Tamara Zub [18.Jan.07 20:56] |
| Poem îndurerat și duios, cheamă la smerenie și la pocăință. Mi-au plăcut în mod deosebit expresiile "mahmur din poartă-n poartă", "peștele în vârșă mult prea mult", au un parfum neaoș, ușor folclorizant, dar aspiră spre tonalități evanghelice. Mai citim. | |
| = cu mulțumiri... | Romulus Campan [18.Jan.07 21:13] |
| Constantinule drag, Mulțumesc mult de semn și mai ale P.S. Dpdv gramatical ai perfectă dreptate, însă sunt în perioada în care încerc în mod intenționat să forțez șabloane. De exemplu, dat fiind trecutul meu teatral și muzical, folosesc virgula ca pe o notă de suspans, memento, un fel de "selah" de la finalul unor texte ebraice. Încerc să mă "acopăr" puțin cu citatul de mai jos. "Tehnici de scriere, traducere și editare de Vlad T. Popescu 6. Simțul limbii. Redactare, corectură, probleme de stil. Norme de editare Între originalitate/experiment și corectitudine academică „Limba vorbită bate limba scrisă“, se spune, ceea ce înseamnă că, treptat, formele încetățenite în limba vorbită vor fi preluate în limba scrisă, validate de normele academice ale limbii culte. Acest lucru se întâmplă sub ochii noștri, dar nu este obligatoriu să fim părtași activi la această revoluție. Sub nici o formă în cazul lucrărilor științifice! Sunt însă de respectat invențiile autorilor, mai ales ale poeților și sunt acceptabile forme ale limbii vorbite, chiar și jargonul profesional sau argoul în cazul lucrărilor de ficțiune." Crezi că pot să-mi întind pătura poetică și în această direcție? Aștept cu respect comentariul tău. Apoi "aion" este un termen al limbii grecești clasice, însemnând eternitate, spațiu (a)temporal (in)finit. Ai dreptate , ar trebui să folosesc femininul de la eternitate, dar din moment ce am ales transliterarea, vocala inițială mă obligă parcă la un neutru. Aștept de asemenea comentariul și în această privință. Apreciez foarte mult interesul și observațiile tale. Cu respect mult, | |
| = Bine-ai venit Tamara... | Romulus Campan [18.Jan.07 21:22] |
| Onorat și bucuros de trecere, mulțumesc de gândul curat și obiectiv. Sunt maramureșanul băimărean care a trăit aproape trei decenii la poalele Rodnei, fără să-și dea seama ce înseamnă Maramureșul. Acum, departe de munții de care-mi pare așa de rău că mă plictisisem în pruncie, îmi ud cu câte-o lacrimă de dor și iubire de Dumnezeu rădăcinile, și... uite ce răsare. E-așa de adevărat că surghiunul te face să fii ceea ce nici n-ai știut că ești cu adevărat. Te mai aștept cu drag și respect, | |
| = Semnele de punctuație și "cu-o" după Codreanu | Constantin Codreanu [18.Jan.07 23:08] |
| Apreciez foarte mult interesul și observațiile tale. Romulus, să le luăm pe rând! 1. Cred că sunt printre cei mai aprigi „forțatori de șabloane”, crede-mă, dar, sunt lucruri peste care pur și simplu nu ai cum să treci. Înțeleg că „dat fiind trecutul meu teatral și muzical, folosesc virgula ca pe o notă de suspans, memento, un fel de "selah" de la finalul unor texte ebraice”, dar, nu uita, că textul pe care îl postezi aici este citit de câteva zeci, poate sute, de persoane cărora, uneori, le este imposibil să desprindă acel „selah” pe care tu îl simți, dar, persoanele în cauză știu că atunci când ai în față o conjuncție copulativă „și”, nu una disjunctivă ori adversativă, e musai să nu vadă o virgulă înaintea ei, e la fel de obișnuit ca un amin după o ectenie, iar aici, sincer, nu văd ce obții prin virgula aceea. În plus, nu fi chiar atât de darnic în indicii cu cititorul! Da, referitor la citat, acolo Popescu vorbește de „formele încetățenite”, aici eu înțelegând lexeme, nu semne de punctuație, pentru că niciodată nu va putea cineva scrice ceva de genul, „ce faci!”, îl întrebă ea (cu un semn de exclamare care cuiva i se pare că redă ceva extraordinar, lipsa întrebării înlocuită cu exclamație, bla-bla-bla, în ritmul acesta ajungem la extreme fără sens). Înțelegi ce vreau să zic? 2. Aion-ul din ce am înțeles eu se referă la „everlasting punishment”, deși în altă parte l-am găsit ca adjectiv: „The adjective, it is claimed, means: (1) without beginning; or (2) without end; or (3) without beginning or end”, iar în altă parte am găsit că „aion equals age”, așa că, într-un final m-am pierdut și eu, oricum, se pare că sub nici o formă nu e doar ceea ce transmiți tu și, cum am mai zis, tu postezi aici ca să te citească lumea, or, atunci când folosești cuvinte cu greu descifrabile pari doar mai alambicat, nu și mai interesant (m-am convins din proprie experiență). 3. Și sub nici o formă nu înțeleg acel „u” din „cu-o”. Te complici! Acum, la final, aș vrea să cred că tot ceea ce spun eu pe pagina ta nu te supără în vreun fel sau altul, dacă ai mai citit din comentariile mele, sau din reacțiile mele la alte comentarii, ai văzut că am o atitudine cât mai deschisă oricăror intervenții, ca exemplu, uită-te la ultima poezie. Mă cam sperie respectul tău, crede-mă!:) Cu drag, Constantin | |
| = am înțeles prietene... | Romulus Campan [19.Jan.07 09:16] |
| Dragule Constantin, Departe de mine să mă "supăr" în vreun fel. Gramatichia asta nu mi-a fost nicicând prea soră sau frate, așa că orice ajutor este mai mult decât binevenit. Cu d-l Popescu am încercat să supralicitez un pic, știam că miroase, dar... Mulțumiri pentru perseverență. Aion rămâne deocamdată, mesajul poemului fiind adânc religios, însă am înțeles în sfârșit dilema "cu-o". Eu o căutam în cu totul altă parte, deci se modifică împreună cu virgula pre "și". În ceea ce privește respectul meu pentru tine, pentru voi, își are sorgintea în: 1.Sunteți creați de Dumnezeu 2.Cristos a plătit și pentru voi 3.El s-a rugat și pentru voi Cu respect și drag, | |