| = Excelent! | Dănilă Florentina-Loredana [20.May.04 13:18] |
| Uite, Cristi, proza asta mi-a plăcut cel mai mult din tot ce-ai postat până acum, mai mult chiar decât “Toamna, portile miros a rugină“, care era preferata mea. Inteligentă si bine gradată împletirea film-realitate, străbătută de firul rosu al epocii de aur. Si concluzia din final, ăla-i punctul pe “I“, asa-i? Adică, nu-i asa? Ce ne-am face fără lumea paralelă a cinematografului (de artă, căci, din păcate, se cam amestecă lucrurile în ultima vreme)? Mai evadăm uneori din cenusiul nostru cotidian în...cenusiul altora, ca o slabă consolare. Mă bucur că te-am citit si-ti multumesc. PS Si cheia la gât vrea să zică ceva, dacă nu mă-nsel... | |
| = Împotriva uitării | Ghinea Nouras Cristian [21.May.04 09:42] |
| Ca de fiecare dată, mă bucur de prezența și de comentariile tale. Aceasta este proiectul mai amplu, de care îți vorbeam, un fel de mini-roman împotriva uitării unei perioade de care mulți nu mai vor să știe. "Anii cinematografului" este scris în proporție de 90% și sper să apară și... între coperți de carte. | |
| = neaparat | Dănilă Florentina-Loredana [22.May.04 10:03] |
| Nu spera, fi convins! Abia astept s-o am (pe carte). Ma chemi la lansare, da? | |
| = "minte-ma, dar minte-ma frumos" | Ionela-Jeni Grigore [22.May.04 14:26] |
| astfel de cronici cinematografice sa tot vezi. inteligent si "cu sufletul la gura". daca vrei sa le publici, poate ar mai trebui sa le aerisesti putin. uneori ai prea multa informatie in metafora si invers, iar cumparatorul, care se presupune ca isi doreste o carte specializata poate fi "luat de chelie" de prea multa fictiune si prea putine date reale. ar fi bun mai mult adevar cinematografin in aceeasi cochilie, ca reteta de exprimare. oricum, stii cum se spune in cinematograf:" minte-ma dar minte-ma frumos" ceea ce tu faci cu prisosinta--si e bine-- dar si si "ce nu se vede, nu exista". incearca sa inlocuiesti "a concluziona", iar "ar fi murit fericit" nu are sens ca timp al verbului, in context. inteleg ca nu a preferat fascinatia ecranului, totusi. sau a prins ambii iepuri? ioana | |
| + cronica unei lumi dispărute | Tudor Negoescu [24.May.04 08:42] |
| Înainte de a fi cronici cinematografice, sînt un soi de cronici sentimentale, rememorări a unei lumi dispărute, cu frumusețea dar și cu tragismul ei. Ca să înțelegem istoria acelor ani, trebuie să o cunoaștem și să ne ferim să-i repetăm erorile... | |
| = Cu sufletul la gură! | Ghinea Nouras Cristian [24.May.04 09:32] |
| Ionela, îți sunt recunoscător pentru critica nuanțată, care denotă o lectură atentă. Fiind un vechi colecționar de imagini și de amintiri, am hotărât să le adun într-un "clasor" ceva mai special, pe coperta căruia am așternut titlul "Anii cinematografului", deși la fel de bine puteam spune anii autoamăgirii, anii universurilor paralele, anii fugii de o realitate ce devenea din ce în ce mai apăsătoare. Rememorarea prin filme a fost, cel puțin când m-am apucat să scriu, doar o acoperire, un pretext. Ulterior, lucrurile au evoluat, pe măsură ce textul prindea contur. La capitolul obiecții, ai mare dreptate. Am avut destule scăpări și fisuri pe care le-am remediat înainte de a posta textul, pe altele le-ai observat tu, pe altele le văd abia acum. Miercuri, 19 mai, am fost la un cenaclu din Reșița, textul a fost apreciat, dar mai mulți cenacliști reșițeni m-au întrebat de ce nu insist, de ce nu dezvolt mai mult fiecare episod. Tocmai pentru a nu strica senzația pe care ai remarcat-o - "cu sufletul la gură"! | |
| = Yes! | Dănilă Florentina-Loredana [24.May.04 09:32] |
| Multumesc, Tudor! Plângeam în sinea mea că n-a găsit nimeni o stelută pentru textul ăsta. Bravo, Cristi! Vezi că si eu am mână bună? | |
| = Memoria îndărătnică | Ghinea Nouras Cristian [24.May.04 09:40] |
| Domnule Negoescu, dacă ați fi avut un scaner de mare putere, tot n-ați fi putut prinde mai bine esența esențelor. Anii "cinematografului" sunt o sumă de memorii îndărătnice, nici nu mai vrem să știm de ei, deși ne-au influențat enorm comportamentul, reflexele și conștiința profundă. Acești ani trebuie asumați, nu ne putem permite să ștergem o parte din existența nostră așa cum ștergi o dischetă. "Anii cinematografului" nu sunt o curiozitate, o ciudățenie. Ei sunt chiar viața noastră. Măgulit și recunoscător pentru apreciere, dar mai ales pentru lectura și înțelegerea unui text amar de sincer. | |
| = Redescoperirea memoriei | Ghinea Nouras Cristian [24.May.04 09:45] |
| Loredana, distinșii membri au binevoit să remarce câteva texte ale mele, inclusiv prin aceste plăcute încurajări sub formă de steluțe. Tu ai remarcat în special "Toamna..." și "Anii cinematografului" - sunt exact textele la care și eu țin cel mai mult. Iată o temă interesantă: cum îți explici că textele cele mai apreciate sunt cele cu nuanță autobiografică, fie că sunt ale mele, ale tale, ale prietenului Sache sau ale altora? | |
| = Erată | Tudor Negoescu [24.May.04 11:20] |
| Erată: în comentariul meu, cred că în loc de ,,rememorări a unei lumi" ar fi trebuit ,,rememorări ale unei lumi". Mai cred că mîine dl. Giorgioni va avea parte de o surpriză din parte-mi (dacă veți primi plicul, desigur)! Transmiteți-i salutări din partea d-lui M.Barbu! | |
| + de citit, cu cheia la gat | Motoc Lavinia [24.May.04 11:38] |
| Din punctul meu de vedere ai inceput bine, iar ideea de a imbina pasajele gen jurnal cu filmele difuzate intr-o vreme a invatatului la lumanare zic eu, una reusita. Si daca as fi in locul tau, da, as incerca sa dezvolt fiecare secventa, chiar si numai pentru a vedea ce iese. S-ar putea sa ai surprize. | |
| = n-am uitat | Dănilă Florentina-Loredana [24.May.04 12:04] |
| Dacă nu era o întrebare retorică, iată si răspunsul - (îl stii, nu-i asa?) - nimeni nu poate transmite nimic mai bine decât experiente trăite, sentimente simtite, etc. Chiar si atunci când ele sunt prezentate ca si când ar fi fost trăite de altii. Vezi că n-am uitat c-am discutat si de o continuare la “Toamna...“. | |
| = Dator cu rezolvarea... dilemei | Ghinea Nouras Cristian [24.May.04 14:56] |
| Lavinia, toată gratitudinea mea și bucuros de cunoștință. Ai prins ideea pe care am dezvoltat textul, sper să "țină" până în final și să rămân la fel de sincer și conectat pe "target", adică să nu mă iau cu vorba și să uit ce vreau, de fapt, derutând cititorul. Cât despre chestia cu dezvoltarea capitolelor, ce să-ți spun, m-ai pus pe gânduri. Atunci când creatori atât de diferiți, din locuri atât de diferite, îți spun același lucru, musai să aibă dreptate! Un bun prieten îmi spunea mai pe șleau, știind că nu mă supăr: "măi Cristi, e bună rememorarea, dar cam... gâfâită" și cred că zicea bine. Este o dilemă care-mi va fi utilă la definitivarea textului final. O dilemă, o ridicare de sprânceană, pentru care-ți mulțumesc! | |
| = Noru | elena maria [24.May.04 18:55] |
| Doi cocosi? Cornul Vinatorilor? Lugoj?...Maaiii...pai exact acestea sunt numele de restaurante faimoase si prin Pitesti... Ai doua mici typo, uite nu mai stiu pe unde, sigur daca recitesti textul dai tu de ele..Hai ca uite am gasit una :"Cred că orice fetișcană ar vrut să arate la fel"... In plus, nu rechinii i-au mancat pestele lui nenea ala batranul din Batranul si Marea ci pirana, nu ca ar avea vreo importanta, dar doar de dragul preciziei...fireste, n-are importanta, ma dau si eu savanta aici! Ce sa-ti zic, mi se pare foarte salutara ideea de a scrie asa ceva. In plus uf si of, imi starneste atatea amintiri...Ce copilarie, ce blocuri comuniste, cutii de chibrituri, ce miros aparte...Treaba e ca vin la textul tau taman cand ma pregateam sa scriu si eu ceva despre perioada aceea. Insa, citindu-te imi dau seama ca, eu de fapt ma tem teribil sa plonjez prea adanc in aceste amintiri si trairi...Acu' nici nu stiu daca oi mai scrie...Da, eu fac parte din acei care nu vor sa se mai uite inapoi, care incearca sa uite. Nu, n-am avut o copilarie traumatica desi (vorba unui personaj de desen animat "putina trauma in copilarie oteleste caracterul"! Am trait exact asa cum zici, cu cheia la gat,eu faceam gimnastica acrobatica,frati-meu vroia sa se faca pirat, mama punea parul pe bigudiuri si avea capot de deftina, tata era inginer, oameni obisnuiti...Si totusi, uitandu-ma inapoi mi se pare ca am trait un fel de viata de ghetto! Dezumanizanta si umilitoare...Ori poate ca doar eu gandesc asa? Daa...in definitiv culorile obligatoriu cenusiu-gri pe care le gaseam in magazine, la tv, pe blocuri, pe orice nu erau decat simple culori, si nu stiu de ce un copil ca mine ar fi jinduit pana la obsesie sa vada alte si alte culoari, rosu, mov, verde, galben orice altceva decat bleu, bleumarin, negru, gri, bej... In fine sa nu ma uit inapoi ca ma apuca tristetea si tre' sa mi-o inec iar in suc de mere... | |
| = p.s. | elena maria [24.May.04 18:57] |
| Si mersi ca mia-i amintit cum il chema pe regizorul Satrei...Ah ce mi-a placut atunci filmul acela. Oare mi-ar mai place si acum? Am citit cartea pe nerasuflate dar era asa altfel...Cine a scris-o parca Maxim Gorki, nu? Uf ce de am mai uitat... | |
| = Un suc de mere în cinstea ta! | Ghinea Nouras Cristian [25.May.04 12:04] |
| Elena Maria, ce surpriză plăcută! Ai stârnit un vârtej de emoții, de culori, de situații și de locuri mai mult sau mai puțin comune. Gabriel Liiceanu spunea că literatura autobiografică, scrisă cu îndemânare, este, paradoxal, foarte interesantă pentru "ceilalți", majoritatea cititorilor preferând astfel de confesiuni scrierilor cu caracter fantastic sau impersonal. Experiența profund personală, plonjonul în profunzimea sinelui, nasc semenilor senzația unor trăiri similare. Avea dreptate maestrul, căci și eu aleg să citesc, aproape instinctiv, astfel de proze de pe site. Crede-mă, merită să scrii (mai ales că scrii foarte bine), merită să-ți amintești! | |
| = Cinematograful | Carmen Botosaru [23.Dec.04 17:39] |
| Facandu-ti o noua 'vizita', am aflat ce inseamna "A.c." :) Citindu-te, am regasit iar lucruri la care si eu ma gandesc. Si eu am fost mare cinefila in anii aceia, doar ca oferta de filme era cum era. Cu toate astea, ‘inghiteam’ orice, si ma fascina orice fel de poveste pusa pe pelicula, chiar daca era indiana, egipteana, romanesc-socialista sau altele asemenea. Si eu am facut la un moment dat un efort sa imi aduc aminte si am scris (autoironizandu-ma, dar nefiind eu singura si nici principala vinovata pentru ce se intampla in viata mea de cinefila inraita) despre cum strangeam bani in pusculita ca sa pot sa-mi cumpar bilet sa vad "Iubire fara soare" (fim egiptean, la care am plans de m-am umflat, cred ca aveam 12-13 ani si n-am uitat niciodata finalul ‘rascolitor’ al filmului :), film pe langa care, probabil, telenovelele sud-americane sunt adevarate capodopere :)),"Vandana" si multe altele asemenea, oferite de cinema-ul care se numea, nici mai mult, nici mai putin decat "23 August". :) Si iarasi adaug : Loredana stie foarte bine, am copilarit, se pare, in aceeasi urbe. Ne mai auzim, bafta! | |