| = vive la France! | Dănilă Florentina-Loredana [21.Jul.04 12:44] |
| Vin mai târziu aici pentru că n-am vrut să mă grăbesc citind articolul. Îmi place, bineînteles, cum l-ai scris. Si eu am fost în La Defense si am văzut noul Arc, am simtit si valul de modernitate, totusi recunosc faptul că si pentru mine Franta înseamnă mai mult zona I a Parisului, celebrele muzee si catedrale, fostele palate, regii blestemati, etc. Apropo de ceea ce spuneai, privind sărbătorirea zilelor nationale, e trist faptul că nu ne dăm seama - sau pur si simplu facem să pară că nu ne pasă - că suntem mai aproape de francezi ca spiritualitate si nu numai decât de americani, despre a căror istorie si cultură mă abtin să vorbesc. | |
| = Pelicanul sau babita | Tudor Negoescu [21.Jul.04 14:52] |
| Franta, ca si alte tari occidentale, mi se pare destul de subtirica, dpdv cultural, la nivelul omului de rind. Un prieten, plecat la o specializare in Franta, prin anii 80, a fost intrebat de colegii de munca francezi: In Romania, voi dormiti in iglu-uri? E frig tot anul? Mincati untura de foca? Un cunoscut scriitor craiovean, cu o investitura inalta la Paris, inainte de 89, l-a socat pe presedintele de atunci al Frantei,la o intilnire protocolara, cind i-a insirat numele scriitorilor francezi si titlurile operelor, traduse in limba romana, de-a lungul timpului. Si, mai ales, tirajele in care acestea au fost scoase. Omul nu stia mai nimic, desigur...despre cultura romana. Atunci a acceptat aparitia unui Centru Cultural Roman la Paris. Cam asa se scrie istoria tarilor astea mici...Numai noi, visatorii, ne mai iluzionam...ca sintem vizibili! Retractez o informatie anterioara. 26 iulie, nu 26 august... | |
| = Spiritul francez e mai greu de nivelat.... | Ghinea Nouras Cristian [21.Jul.04 17:21] |
| Loredana, sunt de acord cu ceea ce spui tu - adevăratul Paris este cel imperial, cel napoleonian, nu numai cu celebrele monumente, dar și cu clasicele clădiri de 6-7 etaje, construite în acel stil inconfundabil, cu mansardă etc. Eu voiam doar să spun că există enorm de multe clișee în cunoașterea reciprocă. Am fost de trei ori la Paris și n-am avut niciodată imaginea "orașului îndrăgostiților", ci a unei metropole trepidante, în care viața de zi cu zi cere un "stomac" tare. Evident, ca metropolă a culturii, Parisul și-a păstrat intactă strălucirea. Cred că spiritul francez va dăinui, pentru că oamenii din Hexagon au o mândrie, o "încăpățânare" a lor, un orgoliu național care nu va putea fi nivelat, decât eventual numai așa cum vor dori ei, francezii. Sper că am fost destul de coerent și că ai înțeles ce am intenționat să scot în evidență. Dacă nu, canicula e de vină... Promit să mai trec și eu pe la tine. | |
| = Ionescu, Brâncuși, Cioran... | Ghinea Nouras Cristian [22.Jul.04 10:45] |
| Domnule Negoescu, foarte subtil comentariul dv., începând chiar cu primul aliniat. Am avut câteva discuții cu intelectuali francezi, care au fost extrem de nedumeriți când le spuneam că Ionescu, Brâncuși, Cioran, sunt de fapt români. Ei îi considerau francezi, ceea ce este mai mult decât varianta corectă - "perfect integrați culturii franceze". Dar, cum spuneați, așa se scrie istoria țărilor mici... | |