| = daca nu e cu suparare:))) | Nicolae Tudor [27.Dec.04 14:16] |
| Cu o violenta iesita din comun, deschideai usile capitonate ale sufletului meu Si te-am lasat, (ah, ce greseala fatala) sa dai cu usile mele de toti peretii, sa-mi spargi ferestrele interioare Din cauza ta m-am ales cu o pneumonie atipica- de fiecare data cand pleci de langa sufletul meu cuprins de friguri, aiurez si nu mai suport usile inchise | |
| = modificare | Bogdan Groza [27.Dec.04 14:41] |
| ai dreptate, e o repetitie suparatoare a cuvantului "usi" am sa modific | |
| = friguri si sevraje | Daniel Bratu [27.Dec.04 15:15] |
| Usor ironic, textul ascunde suferinta si incertitudini, e iubire pe marginea prapastiei sau numai filtrarea fericirii in doze mici, homeopate. Intru sfidarea ermetismului, cu o respiratie larga, soresciana, oarecum ironic-descriptiva, poezia vindeca si mangaie, chiar si asa, cu acidulatiile gen: "sevraj, pneumonie atipica, claustrofobie cronica". | |
| = raspuns lui Daniel | Bogdan Groza [27.Dec.04 15:49] |
| daniel, multumesc de comentariul tau pertinent, ai spus exact ceea ce se ascunde in poezie. Te mai astept pe la mine. | |