MARIE,
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
cu multă bucurie
te laudă ‘Azi’, sufletul meu.

Tu ești Biserica sfințită
a Domnului Hristos,
Tu ești a noastră floare,
mărgăritar scump și frumos
ce ne-ai născut
în zarea dimineții
pe Stăpânul nostru,
pe Fiul Vieții,
pe Iisus Hristos.

„Binecuvântată esti Tu între femei,
binecuvântat e rodul pântecelui tău !"
a zis Elisabeta, când ai umplut de Duh
pe Pruncul Ioan, fiul său.

‘Azi, la a Ta plecare’
la slujba ‘Adormirii Tale’,
îngerii și toți sfinții
cu vocile fiilor și ficelor tale
se întrepătrund pentru o scurtă jale.

Tot « Azi »,
li se alătură și păsările din pădurea de brazi
cu trilurile lor spărgând pacea din munte!
Cum să nu !...
oare, Pământul, va putea să te uite ?

Du scumpă Mamă, ruga Ta în ceruri
în Raiul Dumnezeiesc
pentru toți păcătoșii
ce pururea greșesc.