Te-am iubit, monșer, ca o nebună
Jur pe piatra ce-ți străluce-n deget,
Când mi-ai dat la colț ceva arvună,
Să te-aștept o țâră fără preget.

Și te-am asteptat monșer, năroadă,
sub un felinar, ascunsă-n noapte…
trei baștani au vrut ca să mi-o tragă,
dar eu, - …nu! c-aștept un papă-lapte!

nopți la rând te-aștept, făcându-mi grijă
stâlpu’ l-am albit, trecut-au anii…
Azi citii in ziar cum că o schijă
Te-a trecut in neant, păcat de banii

Ce-mi puseși monșer, atunci în mână,
Chezășie pentr-o noapte-ntreagă,
Am trăit, monșer o săptămână….
Dacă mor, te cat, că nu mi-s bleagă…


poemul parodiat:

Balada celui plecat - Mircea Dinescu

Am iubit urâte dar deștepte
și frumoase fără căpătâi,
n-am avut iubirea cea dintâi
n-a avut răbdare să m-aștepte.

Îngerul ca unghia întoarsă
mi-a crescut în carne dimpotrivă,
mi-ați adus la naștere colivă
și la groapa dric cu cioc de barză.

Zilele bolesc pe-aici ca anii,
anii - zilieri trecuți prin fermă.
Va uitarăți cu binoclu-n spermă
cum vâslesc strămoșii mei, țiganii.

Haida-de! De-a lungul și de-a latul
m-ați vânat când nu eram acasă.
Chiar și-acum când stau întins pe masă
eu sositul râd de eu plecatul.