14 aprilie

Toată ziua de ieri, doborât de o mare tristeţe. Noaptea, recitesc Sarmanul Dionis; mai puţin entuziasmat ca altă dată. Pe alocuri, limba lui Eminescu e cleioasă, artificială; cacofoniile abundă.
Astăzi: lupt zadarnic cu melancolia. Definitivă detaşare de opera mea, de cultură, de filosofie, de viaţă, de mântuire. Tot ce-aş vrea: să mă pierd în neant, să mă odihnesc; să uit de mine.
Continuă prezenţă a Ninei.