„Pe fiecare om de pe faţa Pământului îl aşteaptă o comoară undeva. Noi, inimile, nu prea vorbim despre aceste comori, fiindcă oamenii nu mai vor să le găsească. Nu le vorbim despre ele decât copiilor. Pe urmă lăsăm viaţa să-l îndrepte pe fiecare spre destinul sau. Din păcate însă, puţini urmează drumul care le este trasat, adică drumul Legendei Personale şi al fericirii. Ei cred că lumea este ceva ameninţător – şi din cauza asta lumea chiar devine ameninţătoare. Atunci noi, inimile, vorbim tot mai încet, dar nu tăcem niciodată. Şi evităm ca spusele să fie auzite: ca oamenii să nu sufere fiindcă nu şi-au urmat inimile.”