Gîrla din Cassis se scurgea ignoratã
Prin vîlcele stranii :
Voci de corbi o sutã îi urmeazã-n ceatã,
Îngeri în litanii :
Cînd se-afundã-n brazi cu mari miºcãri deodatã
Vînturi în jelanii.

Totul curge cu revoltãtoare tainã
ªi-i strãvechi pãmîntul ;
Turnuri bîntuite, parcuri mari, de spaimã :
Dar salubru-i vîntul !

De priveºti, drumeþ, aceste valui clare,
Mai departe nu-i greu.
Corbi fermecãtori, pe codri oaste mare,
De la Dumnezeu !
Alungaþi-l pe þãranul ºmecher care
Din hîrb vechi bea mereu.