Opt zile sfâşiasem eu bietele-mi botine
Mergând spre Charleroi, prin pietre, pe străduţe.
La Cabaretul Verde cerui nişte tartine
Cu unt şi cu jambon şi le-am dorit călduţe.

Preafericit, sub masă, picioarele-am întins,
Şi contemplând în voie naivele prostii
De pe tapiserie, am fost plăcut surprins
Când fata ce-avea ţâţe enorme şi ochi vii,

- Aceasta, de săruturi deloc nu se temea! -
Râzând cu veselie, aduse pâinea mea
Cu untul şi cu şunca pe-o tavă colorată;

Usturoiată, şunca era roză şi albă,
Iar fata-mi puse-n faţă şi-o uriaşă halbă,
Cu spuma aurită de-o rază-ntârziată.