|
agonia.net 
￭ they kiss for the last time 
Romanian Spell-Checker Contact |
Comentariile membrilor 
 Vizionări: 313 
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-08-05 | | Înscris în bibliotecă de Bot Eugen
Tăcerea se izbește de trunchiuri, se-ncrucișe,
se face depărtare, se face nisip. Mi-am întors către soare unicul chip, umerii mei smulg din goană frunzișe. Câmpul tăindu-l, pe două potcoave calul meu saltă din lut, fumegând. Ave, mă-ntorc către tine, eu. Ave! Soarele a izbucnit peste lume strigând. Tobe de piatră bat, soarele crește, tăria cu acvile din fața lui se prăbușește în trepte de aer, sticlește. Tăcerea se face vânt albăstrui, pintenul umbrei mi-l crește în coastele câmpului. Soarele rupe orizontul în două. Tăria își năruie sfârșitele-i carcere. Sulițe-albastre, fără întoarcere, privirile mi le-azvârl, pe-amândouă, să-l întâmpine fericite și grave. Calul meu saltă pe două picioare. Ave, maree-a luminilor, ave! Soarele saltă din lucruri, strigând clatină muchiile surde și grave. Sufletul meu îl întâmpină, ave! Calul meu saltă pe două potcoave. Coama mea blondă arde în vânt.
|
|||||||||
 |
|
|
|
|
|
|
||||
| ||||||||||
|
Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. | | ||||||||
| ||||||||||
|
