poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 10113 .



Creionul plin de sânge
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Nichita_Stanescu ]

2009-08-05  |     |  Înscris în bibliotecă de Bot Eugen Iulian



Placenta maternă
nedezlipită încă de cuvântul pe care-l strig, -
seducție a mirosului greoi
din care nedezlipit, sunt.

Născut pentru jumătatea de viață
cea a barbarilor, cei pe jumătate născuți, -
la adăpostul acestui urlet continuu
încerc să am curajul să mă nasc pentru moarte.

Eu să fi fost acela care aș fi putut gândi
faptul omului că este egal cu întâmplarea sa?
Eu să fi fost acela care să fi văzut
măreția pietrei că e totuna cu măreția muntelui?

Placentă sângeroasă,
strigăt de mamă, urlet născător
de durere ființândă, de
ombilic neretezat!

Eu nu am vroit să mă nasc, -
nu, nu eu am vroit să mă nasc,
de pustia morții
n-am vrut să mă încoronez,

și nici de această încorporare.

Placentă care-mi ține loc de aripă, -
sângele care-mi ține loc de văz, -
acest miros care-mi ține loc de muzică, -
nedesăvârșitul cântec.

Întronând singura a mea existență, -
pe care merg cu două picioare
drag de soldat al patriei
lăsat în frigul de dintre două războaie

Și deodată, explodează punctul gânditor.
Vai câtă credință și câtă
înțelegere a celor pieritoare.
Atâta lumină într-o parte, într-o parte
cum să nu o ajungă întunericul ei.
Ce ecou să fii...
Dânsa, piatra se luminează odată cu întunericul ei
noi, mai grăbiți, ne întârziem întunericul.
Punct gânditor explodat
o grabă numai, și atât.

Ooo... țipăt jalnic
urlet schimonosit
al neputinței decât de cuvinte, -
al clădirii cu oase pe dinlăuntru -
iar nu cu oase dalbe pe dinafară dalbă.

Ce răcnet pentru o biată piatră născută prelung.
Ce nefericire de a fi.
Cutuma morții egală
pentru tot ceea ce este.

Placenta luminii, arzătoarea placentă a luminii
născând-o pe jumătate.
Înfigând-o ca pe-o suliță în pieptul primitor al morții.

Ia-mi ochii înapoi, mamă, -
auzul ia-mi-l înapoi, mamă.
Dragoste este ce sunt.
Aceasta este predestiinată morții.

Nu mă îmbogăți,
însingurează-mă numai cu a iubi, iubire.

Lasă-mă, mamă
să-mi moară numai felul
îndrăgostirii,
placenta sângerează
ia-ți-o cu nenăscutul de mine, cu tot,
înapoi!


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!