Păşesc temător
printre aprinse luminile tale
încercând să nu mă dizolv
încătuşat de minţi zăvorâte
în universuri cu care nu mai schimb
nici o secundă, nici un păcat,
nici o petală.
Nu mi-a mai rămas între întrebarea divină
şi răspunsul scurs din pântecul tău
decât scânteia speranţei
să acopere
cerul celui mai aproape pământ
în care voi zidi pentru totdeauna
Trădarea
păstrând doar pentru mine iertarea
ascunsă în urma paşilor mei
împietriţi de iubire
Desculţă.
Acum am început să înţeleg
că m-aş putea sfârşi întreg
fără tine.