Încă de la începutul omenirii,
pentru cele ce au făcut, Dumnezeu,
a tras la răspundere pe Adam și Eva,
apoi și pe Cain,
pentru moartea fratelui său :
"Unde este Abel... Ce-ai făcut?
Glasul sângelui fratelui tău
strigă către Mine din pământ ?!”.

Oare, și noi, îngropăm talantul vieții noastre?
Nimicind adesea Puterea Creatoare
Nimicind “Chemarea stăruitoare?”


Răspunsul în fața lui Dumnezeu,
în cercul restrâns al chemărilor
nu va fi numai al meu,
ci și al tău, iubite frate!
Nimeni nu e lipsit de responsabilitate...

Faptele sunt folositoare, nu vorbele !
Și fiecare individ, în complexul vieții,
are o răspundere înaintea Divinității.
Când fiecare e întrebat de Dumnezeu,
de soarta pe care a creat-o fratelui său.

Cain, apucând pe căi întunecate,
care l-au dus la pierzare,
credea că, prin fuga de la locul crimei,
se va îndepărta de responsabilitate.
Se va ascunde la fel ca ai săi protopăriți.
Dar, Dumnezeu care află, și știe toate,
i-a judecat, cerându-le socoteală
au fost foarte aspru pedepsiți.
Tot așa și noi, și unii și alții
vom fi la fel de învinuiți .
.
Oare, prin aceasta
să ne dăm și noi seama,
că atragem asupra noastră
osânda Dumnezeiescului cuvânt:
"Slugă leneșă și vicleană", de ce în viață
nu ai căutat să împlinești îndemnul
de Domnul Iisus, ție făcut?

Oare, răspunderea pe care am avut-o în viață
ne-am împlinit-o cum se cuvine?!

Față de Cel Veșnic,
fața de aproapele,
față de noi înșine ?...