Bunica a plecat la cer lasand in urma suferinta
Nepotii plang privind sicriul rece
Si cerul plange de a ei plecare grabita
Cu picur greu sa te inece

Mergand incet pe drumuI cel etern
Inca mai plang, inca mai sper
Ce am vazut cosmar sa fie
Si buni a noastra sa mai fie

Nepotii-i respecta dorinta
Purtand sicriul plin cu suferinta
Privind pierduti in departari
De la bunica asteptand imbarbatari

Ai ei copii in urma vin
Pe drum de suferinta si de chin
Al ei fecior prea mult iubit
De suparare e impietrit

Fetele ei, pe care le-a iubit
Urmand-o pe drumul napastuit
Cu lacrimi greIe o plang de zor
Mergand incet incetisor.

Durerea-i mare chinu-i greu
Poate asa a vrut Dumnezeu
Poate-a fost timpul poate nu
Nimeni nu stie raspunsul.