În leagănul viselor mele,
în ochii Tăi limpezi,
văd numai flori de lumină !
De ce Te iubesc,
Dumnezeu din veci
și OM prin trup și fire ?!...
De ce numai lângă Tine, mi-e bine?!
Te aștept pe aripile gândului,
Tu -să mă prinzi în brațe,
Eu - să-ți sărut făptura Divină!

În palatul sufletului meu,
pe albastru drum
în marea caldă,
albastră și imensă a fericirii,
aud concerte Divine!
Te cântă marea!
E… simfonia iubirii!
“Iisuse, slavă și mărire Þie!”

Spre Palatul Nemuririi,
văd cum doruri nesfârșite,
în argintate nave,
trec din una-n alta-n zbor!
Văd tumulturi de alte iubiri,
pe albe spume de nor!

Pe căi cu coame albe-n vânt
prin a cosmosului strălucire,
pe blândele unde,
văd un cor de mucenici
zburând cu mare îndrăznire.

Văd cum mi se alungă
gustul suferinței,
de tot ce mă frămăntă,
și îmi închide rana vie
din inima plăpândă!

E vestea “mântuirii”
a tuturor noroade,
prin Cuvântul Veșniciei,
ce aduce multe roade.