M-am născut în sânul unei familii
de vrednici și buni credincioși!
Părinți adevărați Ortodocși!
Ei mi-au dat un nume...
Ei m-au învățat că viața este totuși,
bunul care nu se schimbă
pe niciun alt bun, din lume!...
Și, că, misterul ei,
este numai credința în Dumnezeu!
Numai astfel am să pot eu,
depăși... orice negativă acțiune
ce mi s-ar ivi în drumul greu!

După o lungă perioadă
de experiență religioasă,
tot ei m-au învățat
să înțeleg drama multor tragedii,
în tot demersul vieții!...
Și tot ei, m-au învățat
să-i separ pe oameni,
după concepțiile lor,
pe unii față de alții...

Și am cunoscut,
că cei ce, pe Dumnezeu, nu l-au iubit,
ci l-au renegat, l-au disprețuit,
au ajuns la capătul vieții lor,
într-un tragic sfârșit!
Chiar până și, seminția lor,
mari blasfemii au ispășit!

Cei evlavioși, rămași
în armonie cu Divinitatea,
au trăit fericiți, sfidând calea celui rău.
Mărturisind credința cu viețile lor,
au strălucit ca niște faruri călăuzitoare,
descoperind lumii “Adevărul”,
și Calea, Celui Preaînalt Dumnezeu.

Astăzi, în negura acestor vremi,
mă înspăimântă gândul,
că Cel Prea Înalt,
dacă ar vrea să-și arate existența Sa,
efectul ar fi catastrofal !!...
Generației noastre de astăzi,
călătoria spre locuința lui Iisus,
l-i se pare foarte grea!
viața, un drum fenomenal!

Mă doare, Doamne!...
Deplâng acestă lume!
Lacrimile-mi împletesc
Suferință și milă!...
Te-ai apropiat de noi
în valuri de chemări,
ca o ploaie caldă, blândă, sublimă,
dorind a uda câmpuri uscate,
a umple suflete de Lumină,


Dar, nu răsună glasul Tău,
peste Poporul iubit!!...
Mesajul transmis,
Sfânta legătură a Bucuriei,
veșmânt cald sufletelor noastre,
a rămas ca niște secătuite cuvinte,
pirzându-se prin zările albastre.

Toți oamenii tac !...
Cu un mic efort de memorie,
ar fi avut suficient timp să constate,
că “mărturisirea Chemării
și Marea Lucrare a Duhului Divin!”
din Voia Ta, și de la Tine au purces toate !

Un pas și, tăcerile ar fi explodat!!!...
Ca o rază de Lumină
Pe cerul înnourat!

Oare... bucățelele de humă nu vor ?!...
sau zidurile înalte ale iubirii,
nu pot străbate, de nu consimt,
Preamulta Ta Bunătate ?!
Le-ai desvăluit, nu demult,
un « Plan măreț de viitor »
Iată, dar, sămânța-i tot
neîncolțită pe pământ ?...
Ci, în brațele vântului,
purtată mai departe
prin fiorul pretinselor furtuni,
alte preocupări și interese, motivând?!...

Doamne!!... înlănțuiți prin cețuri adânci,
stau în cumpăna vieții....
vântul îi împinge mai departe,
defilând grăbiți prin fața morții!...