Ziua de după Beloxi
(celor ce încă au rămas în noaptea fără de sfîrşit)


Se aud şoapte că nu mai există scapare
Că nu mai sunt drumuri
Şi că bate un vînt cu gheaţă
Iar giroscoapele muşcă din distanţa
În oraşul fără nume al iluzilor de mai bine.

Se zice că păienjenii au uitat să mai ţeasă
Şi ca luna se plimba rătăcind în harta nopţii
Se mai zice că luminile s-au stins
Şi nu sunt adevăruri pentru a recupera
Că oricum acum nimeni nu se mai preocupa
să emită semnale
Sau că viaţa nu înseamnă nimic
că nu este o joacă,
Unde fug să se ascunda cuvintele

Maria Eugenia Caseiro

(tradus de Nancy Mihaela Popa)