poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pașadine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-10-27 | |
Ești o daltă perfectă, iubito,
cerul se trage perdea peste fereastra ta; suspendați: lucrătorii de la drumuri și poduri; pescărușii în cor de slavă, în chip de îngeri, turturelele din cartier, caută soclul pe care-l cioplești, până și vulturul bătrân, din vârful stâncii, cu agoniseala lui de o viață a venit la perdeau ta, să te vadă cum mă cioplești, să lase camătă pentru un cavou în care să viseze, ca în ziua cârtiței, aceste momente, pentru că, după ce te-a văzut cum mă descoperi din piatra funerară a sorții mai are un singur dor... Și eu sunt o stâncă îmbrăcată de alge, într-o mare tot mai neastâmpărată de octombrie, și, ploaia asta din cripta de raze mă face ceașca din care sorbi cafeaua lucidă, și amară ca fierea, numită iubire toamna. Atunci îți răsare din eleganța clipei acel soare cu dinți galbeni, în vâltoarea spectacolului de sculptură, și, îmi dai din libertatea ta, păstrată cu multe plantații de cafea, lovitura finală, cioplitura directă, a irepetabilei arome de toamnă. Parcă, pentru câteva valuri, marea, asta, de care te adăpostesc, se retrage într-o pace lumească.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate