poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pașadine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-04-20 | |
Dacă am să îți șterg cuvintele
Mă întreb cum ai să-mi povestești Despre ceea ce te-a durut înainte De a veni să mi te mărturisești? Și dacă nu mai ai din ce rostui Amintirile care te dor pe interior, Fiindcă de jur împrejur e un gol De sens și de așteptare imens..., Atunci iar mă întreb în ce limbă Ar trebui să vorbesc ca să înțelegi Că pot exprima și fără a-ți spune Ceea ce te doare și ce visezi Că ți se întinde din viitor Ca un altceva în lume. Lipsit de vedere, de miros, De atingere și de gândul primar, Articulat numai golului gol imaginar, Fără a fi rostuit vreodată pretutindeni, Ca primăvara îmi vei înflori pomii. Gânduri despre ce nu e nevoie să spun Și despre ceea ce deja exista rostuit În sine ca înălțime ce și-ar întinde Umbra cum nimeni altcineva înainte Mă vor prinde ca un șarpe infirm... Limba este un pom înflorit Admirat primăvară de primăvară Pentru culorile și parfumul cu care Se îmbracă mereu ca pentru întâia oară. De fapt, dacă i s-ar șterge primăverile Despre care ar urma să îți povestesc, O vom privi doar fără a o rosti Ca pe rugăciunea sfinților Care țin pe umerii lor Zugrăviți pe pereți Turle de biserici.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate