i se ridică braţul înspre tăria
cefei

înlemneşte acolo

ce te scarpini acolo, râde ea
(fără să vadă chipul lui de
beton armat cu vergeturi
dureroase)

totul e o reclamă: şi piciorul
zeului şi unghiile zeiţei
iar când rotocoale de sunete
se desfac pe sub geamuri
două sacoşe de linişte abia
ajung pentru o înmormântare

deci măcar
braţul să i se mântuie
ridicându-şi un bust
pe raftul paradisului
celmaidesus