Pornind din punctul cel mai mic,
Din apa mării ridicând talazuri,
Te superi din totul, zâmbind la nimic
Produci reacții, bucurii și uneori necazuri.

Urcând pe culmi deasupra tuturor
Relativă-ți este stăpânirea absolută,
Scrutezi o clipă zarea și vezi în viitor
Și cuprinsă de sfială, tu rămâi tăcută.

Când ești la înălțimea care sunt și eu
Pieptul îți pulsează în ritm vioi.
Îmi spui, sunt fericită și mereu
Fericiți aș vrea să fim amândoi.

Dar taci în fața feluritelor păreri,
Trecând neobservată și nepăsătoare.
Ești prea puțin atentă la dureri
De ce? Căci ești încântătoare.

Filozofând pe teme încă ne găsite
Abstracte uneori dar și reale
Cuvintele ce par atât de ponosite
Devin deodată ținte ideale.

Sunt încă mic în fața ta ca și a tuturor
Nu pot să cresc, ca fumul de explozii
Și nu m-aș pierde-n studiul rimelor,
Pentru a nu mă critica rapsozii.

Turda 1965