Sunt un abject al morții, neostoit martir
Și-mi trec prin minte sceptice idei banale
Te vreau, tu, afrodită-a mării, a nopților în șir
Dă-mi trupul tău safaric, sagalnicele castități letale

Te-absorb prin pancalismul iubirii absolute
Ca un lactoreeic și înfometat sugar
Dă-mi trupul tău cuartic și nopți fatidice în dar
O Pallas te venerez deși nu știu decât cuvinte, reci și mute

Ah, curge sânge, diluviu, o, blestem panatenaic
Te urăsc satir al nopții mele, abject alint în ritm trohaic
Macamă șoaptă ce rimezi într-un allegro muzical
Mă mutilezi, mă arzi benign ca pe un benjamin în foc bengal

Și dorul meu bentonic, încă naufragiază lent
Spre drummerul inimii mele ce bate ca-n bazalt, ah, suflet de ciment
O, nimfă, dă-mi săruturi atelatice prin branhiile-mi goale
Epitalam macabru, în mariajul meu cu moartea, ah, visele sagale

Ce dialectice chemări spre hemofilice sângerări efemere
Mefistofelicul meu gând mă duce iar spre un mefitic iluzionism
Ce limbaj idolistic îmi transmite trupul tău, ce dopionism îți curge prin artere
Dorată orbitoare, lasergică obscuritate, prin ce acid te scalzi și-n ce sadism ?!