Mor credințele străbune și iubirea lor preasfântă,
Moare țara într-un birt și trecutul ce îi cântă.
Moare sufletu-mi de ciudă prefăcându-se în cânt,
Pe-ale ploii pleoape cad albe clopote de vânt.

Grele lacrimi de durere suflă din mormânt până la noi
Imnul florilor de sânge, izvor de sfinți și de eroi
Pe care îngerii îi poarta pe rumenele lor șoapte
Pe-ale ploii pleoape se-ntorc stelele în noapte.