Vine-un diavol blând plângând pe lyră
O, literele cum mai ţipă în cuvânt
E semn căruţe lungi de os se-nşiră
Prin coridoare vinete-n pământ

Peste canal nu auzi coliba măslinie
Vuieşte? Strigă paznicul ceva!
Vine-un diavol blând, cu o făclie
Pe umeri îl urmează cineva

Copilul mut al văduvei ce aşteaptă
În grădină de ce poartă alb veşmânt?
Şi lampa neagră stinsă în mâna dreaptă
De ce o ţine? N-auzi cine sânt

Bărbaţii înalţi care-au trecut pe drum
Lovind cu pietre în porţi?Cum nu te miră?
Odăile ţi s-au umplut de fum
Şi vine-un diavol blând plângând pe lyră.

Vine-un diavol blând plângând pe lyră
O, literele cum mai ţipă în cuvânt
E semn căruţe lungi de os se-nşiră
Prin coridoare vinete-n pământ.