cred că din apă ies stelele.
pe furiş una câte una desigur cea mai mare stă la pândă
să anunţe când oamenii nu sunt acasă.
atunci se furişează stelele spre cer.
Eu cel puţin aşa cred

Noaptea trecută ieşisem la poartă. Casa drumului meu are poartă. Stăteam aşa nu ştiu cum să vă spun cam cum stă uneori lumina să se stingă
Ştiam ce fac stelele.M-am prefăcut că nu sunt acasă ...ştiţi doar stelele se văd când oamenii nu sunt acasă mereu vă spun şi nu vreţi să mă credeţi

Şi am pândit aşa timp îndelungat...am văzut o lumină venea şi pleca...mi-am zis Mă asta ce să fie oare...că stea nu pare să fie
Apoi spre dimineaţă iar am avut o vedenie şi am privit din nou să văd pe unde se furişează stelele

în zadar şi am plecat să culc moartea mea
în somnul ei cineva a strigat Mi-e sete!
M-am ridicat şi am gonit spre umbra câmpului acolo era apă mare rece şi limpede am zis apei zic hai apă şi tu cu mine că i se făcu sete morţii toate şi apa vă spun pe cuvânt a venit

acum ştiu de unde răsar stelele
ca să le afli trebuie să ieşi din casă
la drum zic la drum fraţilor