Aș vrea să mă dezbrac de mine
Până la ultimul veșmânt.
Pe rând, le las să cadă pe podele
Ca să descopăr că sub ele...
Nu mai sânt!

Și-aș vrea ca să-ncetez să mă mai caut,
Căci m-am pierdut pe când încă eram
O tulbure și vagă amintire
A unei umbre, pală licărire,
Un abur desenat pe geam...

Și-apoi, asemeni unui vas din templu,
Umplut cu undelemnul cel mai fin,
Aș vrea ca să mă umpli de iubire
Și să mă regăsesc într-o sclipire
De divin!