Eu sunt Marea întunecată,
astăzi bine m-am jucat și pe plajă întinsă-am stat.
Pe nisipul cel mai fin, am băut din dimineață
răsăritul cel senin, din paharul cel mai plin.
Stâncile doar pentru mine strălucesc amețitor
să le mângâi eu ușor.
Cu copii m-am jucat, și castele din nisip,
străjuite cu lumină, am făcut noi fără vină.
Cu scoici multe le-am tivit și ferestre le-am lipit,
am făcut apoi șosele și-am umblat și noi pe ele.
Alergam la Dumnezeu să îl lăudăm mereu
când în sus și când în jos să fim apă cu folos.
Pescăruși amețitori coborau lin peste mine
să le dau un peștișor și să îi hrănesc ușor.
Iar delfinul cel mai mare când la joacă mă chema
îl purtam pe-un val de mare, apoi îl rostogoleam
și-în adâncuri îl purtam.
Și așa din dimineață până-n noaptea cea târzie
am trăit cu Dumnezeu ca să-L lăudăm mereu.
În Inimă la Hristos, ne-am jucat așa frumos...