Rătăcit,
prăfuit,
încolțit
și zdrobit,
înșelat,
alungat,
blestemat
și disperat,
obosit,
disprețuit,
printre pietre
prăbușit,
sfărâmat,
însângerat
și de toți
abandonat.
Asfel Isus
m-a aflat.
S-a oprit,
m-a privit,
mi-a zâmbit,
m-a luat,
m-a spălat,
rănile
mi-a vindecat
și de spini
m-a curățat,
haină albă
El mi-a dat,
lângă El
m-a așezat,
m-a iubit,
m-a mângâiat.
Duhul Său
m-a îmbrăcat
în slăvita
Lui putere,
ca să nu
mai simt durere.
Bunul meu,
Dumnezeu,
ce mă știe
din pruncie,
mă învață,
mă răsfață,

mă iubește,
mă-nsoțește



’n văi adânci,
printre stânci,
printre spini
și mărăcini.
El mă duce,
mă conduce,
îmi dă pace
și îmi face
viața plină
de lumină,
El îmi cerne
și-mi așterne
pași pe cale,
chiar și-n vale
și mă face
un izvor,
să dau
apă tuturor,
îmi dă aripi
ca să zbor.
Și să știți,
nu e poveste:
Însuși Isus,
mă iubește!!!