Încă un pas pe Via Dolorosa...
Genunchiul se îndoaie sub povară...
Arsura unui bici..o lovitură...
Cine spunea de cruce, că-i ușoară?

Încă un pas...o rană...o durere...
O lacrimă strivită pe obraz...
Cine credea că drumul spre Golgota
Ducea spre biruință...prin necaz?!!!

Și-am tot făcut un pas...și încă unul...
Satan privea rânjind la chinul meu!
El nu știa că fiecare rană
M-apropia mai mult de Dumnezeu!!!

Habar n-avea! De fiecare dată
Când mă trântea cu sete la pământ,
Durerea mea se tansforma-n putere,
Ca să îmi amintească cine sânt.

Fiindcă urcând pe drumul spre Golgota,
Alături de Isus am fost și eu!
Și când „S-a isprăvit!”- șopti Cristosul,
Am devenit un fiu de Dumnezeu!

Căci am murit cu El, blestem pe cruce,
Și-am înviat cu El! Ce dulce har!
Dar nu mai trăiesc eu, ci El în mine,
Minunea vieții noi, primite-n dar!