poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1568 .



Fiul risipitor...
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Guardiangel ]

2007-05-23  |     | 




Din adâncul nopții negre,
glasul meu se-nalță către cer:
„Sunt, Tată, fiul Tău, pierdut în lume,
ai milă și-ndurare!– atâta-ți cer.

Am rătăcit pribeag, plecat departe,
mi-am risipit talanții fără rost,
credeam c-am să desleg misterul vieții
mușcând din măr! Ce prost am fost!

M-a ispitit a lumii strălucire,
chemarea-i se sirenă, m-a-mbătat,
urcat-am Babilonul până-n vârfuri,
nimic nu a rămas necercetat!

Și am descoperit, cu-atâta trudă,
intoxicat de-a ei putreziciune,
că lumea asta-i searbădă și moartă
și totul nu-i decât deșertăciune!

Nimic nu e de preț fără de Tine,
în lumea asta crudă și hapsână!
Căci diamante, laude, osanale,
prieteni... nu-s decât țărână.

Cât am avut averi și braț puternic,
toți mă numeau prieten sau iubit,
și mișunau ca viermi-nfipți în hoituri,
iar azi, când nu mai am, m-au părăsit!

Am vrut să-mi trăiesc viața fără Tine,
nu ascultam nimic ce-aveai a-mi spune,
credeam că doar mă vrei un rob, în casă,
dar totul nu-i decât deșertăciune!

Cu regii lumii mi-am băut paharul
Și m-au purtat vestale-n sânul lor,
Iar azi, sunt un nimic și plin de zdrențe,
Mă uit cu jind la hrana porcilor!

O!Tată! Nu sunt vrednic să ai milă,
Te-am înristat și te-am batjocorit!
Tu mă-mbiai să stau cu Tin’ la masă,
Căci eram fiul Tău, cel preaiubit.

Iar eu... nici nu vreau să-mi aduc aminte,
Tot ce-am făcut, căci nu-i decât ocară!
Pustiu și gol și frânt, mă-ntorc la Tine,
Ca să mă ierți! A nu știu câta oară!

Știu că nu merit straiele alese,
și nici să stau la masa-Þi, nu mai pot,
Dar colo-n grajd, de vrei să mă faci slugă,
mi-e mai de preț decât al lumii tot!”

„Copilul Meu, pierdut în colbul lumii,
Nu știi? Încă de-atunci Eu te-am iertat!
Și-n fiecare zi, cercetând zarea,
Cu glasul mut de lacrimi, te-am strigat!

Ce bucurie!!! Zi de sărbătoare!!!!
Priviți!!! Copilul meu lung așteptat!!!
Tăiați vițelul gras! lăuți să cânte,
Căci a fost mort și azi... a înviat!!!

A fost pierdut și parc-o veșnicie
i-a trebuit, s-ajungă înapoi.
Copilul Meu, azi ești din nou, acasă,
Să uiți al lumii chin și-al ei gunoi!

Rob să te fac? O slugă? Nu se poate,
căci tot ce am, Eu ție-ți dăruiesc.
Plecat ai fost, dar Eu eram cu tine
să-ți spun că-Mi este dor și te iubesc!

Iubirea Mea nu poate fi cuprisă,
nici măsurată de vre-un suflet viu.
Dar toată-o torn ca jertfă preaplăcută,
Ca-ntr-un pocal, în inima-ți, de fiu.”

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!