alb spre alb cu alb se-ngana
uitarea mea prin ceata
de-i vis ori febra ori real e
cugetul mi-i interzis

vorba inapoi mi-o iau
povara ma darama ma apasa
tarat in jos alunec nesperat
de-i vis sa spuna sa racneasca

bagajul inutil la o calatorie scurta
imi intarzie plecarea
desi ros de molii ostoit de vreme
el se zbate pentru dreptul sau

doamna ma asteapta am locul rezervat
asa ca-l las cu scarba
fara el mai sus de nori plutesti
te-nveti cu aripi nevazute

doamna-i rece suflu-i mut
vertijul ma-mpresoara se-nteteste
de-i vis ori febra ori real e
cugetul mi-i interzis

marasmul ma coboara aripile se frang
si doamna mea dispare
bagajul ma atrage fiinta mi se surpa
deschid un ochi apoi si altul

o faptura-i langa mine o vad
e-o umbra in albul infinit