|
agonia.net 
￭ Mario Vargas Llosa: Istoria lui Mayta 
Romanian Spell-Checker Contact |
Comentariile membrilor 
 Vizionări: 1434 
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-10-09 | | Înscris în bibliotecă de daria ilaria
1.
Când toti deveniseră unu S-au tras artificii cu tunul Ce nu se răcise din război Au pus înainte cifra doi La trei zerouri făcute de inzi Pentru când te întinzi Peste paralele cu gândul Și cu pasărea gândului, numită Pământul 2. Letiției Tu, grație sfâșietoare Cuminecând cu un "oare" Voi, concerte zgomotoase de Crăciun Pentru un an mai bun, mai de fum în zerouri si declarații de pace Și dacă avem noi ce face Lecturi și traduceri, poeme ...Gene, lacrimi, rană, vreme... 3. O, șiruri de dansatoare din batic Pe când secolul era mic, infinite Polineziene și braziliene cu șolduri Enorme, expuse la solduri Cu o viață ușoară, ușoară, Cu pulpele ca de ceară Lăcuite de constelații Și de tiribombe, explozii Cum sufletul meu n-a văzut De când se războiseră lorzii 4. Voi, ape care curgeți ca roua Pe sâni, peste peitrele voastre, hapsâni Se arătară sorții cu voi. Ce va fi dacă voi să mă scald în cristalul lor de smarald? Uscăciune doar, uscăciune, Rămase sunt brume. Această albă drojdie de toamnă Ce-i iarna care ne întoarnă Cu fața în jos în morminte Copile, ia tu bine aminte 5. Mi s-au umflat ochii de vedere Și mâinile de cursul prin artere Mi-a explodat Sidney-ul în artificii Cum n-am mai văzut pe aicea, pelticii Piticii, miticii tăcură. O, tu, seară dură din cenușile de mai an Ah, explodam, explodam 6. A explodat timpul dintre decenii Tu, curgere luminoasă a vremii în o mie de stele, steluțe Și zei mici peste săniuțe Aplecați cu privire de rouă Când sufletul se taie în două în timpul dus și în timpul ce vine O, vreme, sânge, din mulțime 7. Și în orașul meu, și în orașul meu a nins cu confetti și artificii Pentru deceniul de uscăciune al regilor minții. Și în orașul meu, ca la piramide Am avut ce vidé Tu, timp, curbură a spațiului Și mie de dat, si nesaȚiului De a privi și de a auzi chiar o muzică Cuvintele noastre se biserică și se Comunică 8. într-un sat, un fulg ca o săgeată A căzut peste vatră încărcat ca o arcă plină cu animale Și, desprinzându-ne dintre pocale Ne-a-nghesuit între zebre și capre Doamne, câtă lumină poate încape!
|
|||||||||
 |
|
|
|
|
|
|
||||
| ||||||||||
|
Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. | | ||||||||
| ||||||||||
|
