când tu taci, străine,
de vreme adus să-ţi împlineşti scriptura,
eu adorm copilăreşte
risipind endorfine
pe portative străvezii şi pe dantele

când tu taci, om bun,
să nu te temi,
ich grolle nicht,
şi nici pământul nu va cădea spre soare,
fiindcă există ochi,
două perechi de uimiri verzi,
nevinovate,
ce ne privesc,
ascunse,
de undeva, din întunecimea cămăruţelor
unei inimi...