Stelele clipesc - se sting.
Și pe-un nor ca un balaur,
Soarele, ca un paing,
Þese plasa lui de aur.

Cu aripile-nstelate
Noaptea, plină de fantasme,
Zboară-n zări îndepărtate,
Ca un fluture din basme.

Peste drum, măturătorii,
Care-alungă noaptea-n lături,
Urmăresc sosind cocorii,
Sprijinindu-se pe mături

Și cu scripcile-n cutie,
Ghemuite subțioară,
Gârboviți, prin colbărie,
Lăutarii se strecoară.

Iată și patronul iese,
Somnoros și indispus.
Scaunele dorm pe mese,
Cu picioarele în sus.

Un client a mai rămas,
Moțăind lângă-un sifon,
Care-i cântă-ncet, pe nas,
Ca părintele Ion.

Monopedul cerșetor
Stă, cu nasul ca un mac,
La ieșire,-ntr-un picior,
Să mai capete-un pitac.

Dar când prind în dimineață
A țipa cocoși isterici,
Răsăritul e-o paiață
Care joacă pe biserici.