Ajunse acasă după ora două. Era obosită, flămândă… Încercă să-și imagineze ce bunătăți a gătit mama…
N-a închis bine ușa că a zărit pe măsuța din hol ultimul număr al Gazetei Matematice. În acea clipă, uită de foame, de oboseală, de compunerea pe care trebuia să o facă pentru a doua zi.
Își aruncă mapa pe scaun și aproape tremurând de emoție, deschise revista. Numele ei era la rubrica rezolvitorilor. Bucuroasă, făcu câțiva pași de dans după o muzică interioară. Sora ei zâmbea…
Știa că nu e bine ce face, dar nu se putea stăpâni. Își luă farfuria cu mâncare, un teanc de foi nescrise rupte din caietul vechi, un creion și se așeză la masă, în bucătărie. În timp ce mânca, răsfoia revista.
Punând farfuria la spălat, zise: „Să nu mă deranjați, dacă se poate!” Sora ei se duse în dormitor, iar Maria începu să scrie. Reduse volumul difuzorului. Așa lucra, trăgând cu urechea la știri și ascultând muzică. Muzica ritmată o stimula.
Seara, mama și fratele Mariei s-au întors de la școală. Maria era încă la masa din bucătărie. Își adună foile scrise și se așeză în fotoliul din hol. Scria pe genunchi. Era atât de absorbită de problema la care lucra, încât nu mai auzea nimic. Ajunsese la a treia foaie și problema nu era rezolvată.
- Marioaro, vino la masă!, auzi.
- Imediat! Mai am puțin și termin problema.
Mama nu insistă. Știa că nu era bine să o deranjeze pe Maria când lucrează.
După un timp, Maria strigă: „Am reușit!” și aruncă foile. Mama veni în hol și se miră văzând foi peste tot.
- Ai terminat?
- Asta chiar a fost o problemă interesantă!
- Poți să-ți refaci calculele?
- Fii liniștită! Mănânc și redactez toate problemele. Știu ce trebuie să iau de pe foi. Mă descurc!
După ce mâncară, Maria se așeză la masa pe care își scria temele. Refăcu rezolvările, numără probleme rezolvate și își zise: „Să-mi fac repede compunerea. Apoi, dacă nu e prea târziu, mai rezolv o problemă.”