Tanarul se lasa condus fara sa priveasca intotdeauna in jurul lui.Uneori se trezea ca se gandeste la aceeasi fabuloasa ecuatie pe care , de atatea luni , nu izbutea s-o rezolve. -Fii atent , Dayan! se auzi strigat , ca daca te ratacesti in somn , iti vor trebui multi ani ca sa gasesti iesirea … -Nu dormeam , si nu mi-e somn , raspunse Orobete , rosind. Ma gandeam la a cincea teorema . Daca as intelege-o as intalege ce mi se intampla acum. -Ai sa intalegi si fara ajutorul teoremei.Dar trebuie sa ne grabim . Inaintau , i se paru , din ce in ce mai repede , traversand o suita de incapri slab luminate ale caror contururi nu le putea distinge . Curand au patruns intr-un salon cu mobile de o neobisnuita eleganta , cu tapiterii si oglinzi venetiene .S-au oprit amandoi in fata unei ferestre inalte si mari , cat jumatate din perete . -Mira ahora! exclama batranul . Priveste acum! Soarele! In cateva clipe va apune deasupra lacului… -Apune soarele! Sopti Orobete brusc emotionat. Si parca ar fi si n-ar fi acelasi soare de la noi , aduga. -Asa arata prin partile acestea , la sfarsitul lui Octombrie . N-as avea nevoie de o masina de calculat ca sa aflu a cata oara privesc apusul soarelui. Legenda ar spune: de o mie noua sute si mai bine de ani. Deci , fa socoteala. Dar , in realitate , e mult mai mult , mult mai mult … Ii lua mana si-l trase usor spre una din usi , pe jumatate intredeschisa . -De ce-ti spun toate astea tocmai dumitale , care te lupti cu 'viclenia Timpului' , cu List der Zeit , ca sa parodiezi expresia lui Hegel , List der Vernuft , faimoasa 'viclenie a Ratiunii' ? priveste usa aceasta intredeschisa. N-o sa intram , pentru ca incaperea de alaturi nu se afla in drumul nostru. Dar de la ferestrele ei , nu se vede niciodata apusul soarelui. Si tocmai acest amanunt , in aparenta atat de banal - ca de acolo nu se poate vedea niciodate apusul soarelui - a constituit multa vreme o mare taina. Intalegi ce vreau sa spun prin acest cuvant: ' taina '. O tragedie incheiata printr-o crima , dar atat de misterioasa , atat de iscuisit cumuflata , incat nimeni n-a putut banui nimic… -Ca intr-o povestire fantastica scrisa de un poet genial , sopti Orobete. Mi-ar place s-o ascult… -Si mie mi-ar place s-o mai povestesc odata , spuse batranul apucandu-i. Dar in ritmul in care mergem noi acum , mi-ar trebui cateva zile. S-o lasam asa cum a ramas pentru toti cei din cremea aceea: o intamplare absolut inexplicabila… Mergeau mai repede ca niceodata pana acum , si dupa catva timp simti ca oboseste si , fara sa vrea , incetini pasul. -Stiu ce tot voiai sa ma intrebi de cand ne-am reintalnit , incepu batranul oprindu-se. Voiai sa ma intrebi daca este adevarat… Si nu prea stiu cum sa-ti raspund. In alte timpuri Dayan , cand oamenii iubeau legendele si , fara sa-si dea seama , prin simplul fapt ca le ascultau cu gravitate si incantare , descifrau multe taine ale Lumii - desi ei nici nu banuiau cat de mult invatau si descopereau ascultand sau povestind fabule si legende…--in alte timpuri , zic , se credea despre mine ca sunt Ahasverus , Jidovul ratacitor. Si intr-adevar , cata vreme oamenii luau in serios povestea mea , asta eram , Jidovul ratacitor. Nu ma explic , nu ma justific. Dar daca am ramas atata vreme printre voi , faptul acesta are un intales; un intales profund si teribil. Iar cand veti fi judecati toti din aceste parti ale lumii , fie ca ati fost crestini , evrei sau sceptici si necredinciosi , veti fi judecati prin ce ati intales din povestea mea… •